Pentru ca am chef sa ocolesc..

Cum de nu mai vrei?
-Pur si simplu..
Nu mai vrei sa lupti deloc?
-Nu!
Nu mai vrei sa iubesti?
-Nu.
Nu mai vrei sa schimbi lumea?
-Nu.
Pai atunci ce vrei?
-Sa citesc...
Si renunti la tot ce ai vrut odata?
-Da.
Si renunti la tot ce ai fost odata?
-Da..
Si nu mai fugi?
-E timpul sa merg incet..
Si crezi ca e bine?
-E cel mai bine acum..
De ce?
-Pentru ca am chef sa ocolesc..
Si nu iti e frica?
-Mi-a fost vreodata?
Mereu ai fost puternica..
-Gresesti.. slabiciunile m-au facut asa..
Asta inseamna ca nu ai fost "tu"?
-Am fost eu atat cat am vrut sa fiu...
Si acum ce vei fi?
-Nu-ti spun..

Despre iubire si piedici..

V-ati gandit vreodata de cate ori ne traim iubirea gandindu-ne cum se vede de afara? Ne mascam sentimentele pentru ca slabiciunile noastre sa nu fie descoperite.. Ne innabusim initiativele pentru ca ne temem prea mult de dezamagiri.. Refuzam sa fim sinceri si deschisi fugind de reactii si barfe.. Ne dam nepasatori pentru a arata ca noi cadem mereu in picioare.. Ne razbunam pentru ca cei din jur sa ne perceapa ca fiind puternici..

Si pierdem.. si pierdem tot ce incercam sa cladim intre 4 pereti.. daca in afata lor farmecul dispare..

Cu toate astea stim ca aroma dragostei ne-a invaluit atat de tare.. incat sufletul danseaza asa cum nu a mai facut-o vreodata.. Ascundem asta desi suntem constienti ca ne trezim visand in fiecare diminetza si visam iubind in fiecare noapte..

Dar oare cum luptam pentru acea persoana care ne implineste si ne face fericiti? Din pacate luptam doar cu gandul si speranta, asteptand un miracol de undeva.. asteptand ca lucrurile sa se schimbe.. ca el sa inteleaga cu adevarat.. ca ea sa mai incerce o data.. ca el sa fie sincer iar.. ca ea sa nu mai suspine.. ca el sa lupte.. ca ea sa nu mai plece..

Oamenii renunta prea usor.. si apoi ajung sa isi regrete alegerile si neputintele, temerile si slabiciunile, orgoliul si asteptarea..
Ia-ti inima in dinti si saruta acele buze pe care le vrei doar pentru tine.. vorbeste sincer cu acel suflet care poate chiar pe tine te asteapta.. mangaie acel corp care vrei sa fie al tau pentru totdeuna..
Nu exista momentul potrivit.. exista clipa de acum.. mai tarziu poate fi prea tarziu..
Deschide-ti sufletul fara sa iti pese de oamenii din jurul tau..

Este inca furtuna..

Traim prezentul privind neincetat prin oglinda trecutului, framantati mereu de dorintele vestejite de atunci, de zambetele rapite cu interes meschin si saruturile conturate cu un suflet visator..
Ne imbratisam prezentul cu intrebari fierbinti si raspunsuri reci.. cu himere sclipitoare si realitati prafuite.. cu o pofta complicata si un dor uscat..
Mergem inainte cu privirea intoarsa incercand sa indreptam acest fir mult prea ondulat al trecutului.. incercand sa ascundem un alt drum care a aparut din senin si ne-a tulburat existenta.. incercand sa astupam o groapa adanca in care am alunecat, neavand atunci taria de a ne ridica prea usor.. incercand sa aducem lumina in locuri prea pustii si intunecate pentru noi.. incercand sa o luam de la capat, dar acelasi capat si sperand la o alta finalitate...

Poate ar trebui sa ne oprim.. poate ar trebui sa credem in acel motiv divin, pe care il vom cunoaste intr-o zi, datorita caruia oamenii din trecutul nostru nu au reusit sa ajunga in prezent.. datorita caruia un inceput promitator s-a transformat in amintire..
Poate ar trebui sa avem grija de prezentul nostru si sa-l ferim de valurile inca prea mari ale trecutului nostru... Este inca furtuna pe mare..

Paradis si bestii..

Intotdeauna am criticat barbatii, am aruncat cu acuze, i-am considerat nedrepti si insensibili, am blamat modul in care se comporta, i-am analizat fara simpatie, i-am caracterizat ca fiind copii cu arfe nemotivate, am scormonit cu pasiune dupa lipsuri si defecte si am atacat la randul meu cu falsa indiferenta..

Dar nu e vorba despre ei.. e vorba despre mine si alegerile mele.. Am stiut dintotdeuna cine ma iubeste dar am fugit.. am stiut cine ma intelege dar am plecat.. am stiut cine ma vrea dar nu am dat importanta.. am stiut cine mi-ar aduce luna de pe cer dar am refuzat.. am stiut cine mi-ar fi alaturi intotdeauna dar am respins.. am stiut cine m-ar fi putut face fericita si nu am acordat atentie..

Am alergat insa dupa oameni cu principii indoielnice, cu dorinte insipide si incolore, cu pasiuni zadarnice, cu multe usi ferecate, cu multe drumuri incalcite, cu obsesii de dimensiuni apreciabile, cu o multitudine de pretentii si ambitii prostesti.. Am cules din falsul Paradis oameni care ascund niste slabiciuni marcante in spatele unui caracter aparent puternic.. oameni care suspina dupa tandrete cu bratele inchise si reci..
Am ales deci iubiri complicate, brazdate de indoieli si construite cu incordare, dramatism si contraziceri..

Am ajuns la concluzia ca e gresit sa-i criticam pe cei pe care i-am lasat sa intre prea mult in vietile noastre, pe cei care au reusit sa ne reseteze componente importante ale sufletului.. pe cei care au mazgalit in locuri curate, pe cei care s-au ferit sa fie descoperiti.. pe cei care au plecat.. sau pe cei care au revenit..
Dar am putea in schimb sa ne criticam alegerile cu o asprime sincera care ne-am putea schimba viziunea despre dragoste si parteneri..