sâmbătă, 10 decembrie 2011

Frantura din suflet


De-a lungul timpului am scris despre dragostea inexplicabila, despre regretele sangerande, promisiunile sparte si emotiile adanci, despre dezamagirile surzitoare si visele timide, lacrimile fierbinti si sperantele explozive, mandria nebuna si verticalitatea ideala. Am crezut in ele.. am trecut prin ele.. am invatat din ele...

Am cazut de o suta de ori si m-am ridicat de o suta una.

Am ales o suta de drumuri, nu toate potrivite, nu toate blande, nu toate optimiste, nu toate drepte, dar am ajuns unde sunt acum.

Am avut o suta de incercari si am dat gres, dar am castigat intotdeauna experienta care mi-a trasat urmatorul obiectiv.

Am avut o suta de teluri marete.. le-am crescut, le-am certat, le-am alungat, le-am primit inapoi, am luptat pentru ele si am renuntat la mici parti din ele, le-am recladit si le-am readaptat in mediul meu. Nu mi-am acceptat niciodata infrangerile si am continuat sa construiesc.

Am deschis portita stravezie a sufletului meu in fata a sute de persoane care au reusit sa rupa franturi din el in timp record. Insa am cunoscut si oameni de o caldura extraterestra, care mi-au luminat cararea, mi-au intarit convingerile, mi-au decapitat slabiciunile, mi-au costumat greutatile si mi-au redecorat incaperile sufletului pentru a se instala confortabil intr-un loc in care sunt bine primiti.

Nu traim intr-o lume perfecta, insa imperfectiunea ne condimenteaza viata. Nu gasim mereu ceea ce vrem, dar gasim ceea ce avem nevoie. Nu cautam mereu ceea ce trebuie, dar cautam ce ne incanta sufletul. Nu luam deciziile cele mai bune, insa evoluam. Fiecare cadere ne face sa devenim iar umani, fiecare dezamagire ne face sa pretuim mai mult ceea ce avem.
Putem fi castigatori in fiecare moment daca ne acceptam castigurile de toate marimile, formele si culorile!