Frantura din suflet

De-a lungul timpului am scris despre dragostea inexplicabila, despre regretele sangerande, promisiunile sparte si emotiile adanci, despre dezamagirile surzitoare si visele timide, lacrimile fierbinti si sperantele explozive, mandria nebuna si verticalitatea ideala. Am crezut in ele.. am trecut prin ele.. am invatat din ele...

Am cazut de o suta de ori si m-am ridicat de o suta una.

Am ales o suta de drumuri, nu toate potrivite, nu toate blande, nu toate optimiste, nu toate drepte, dar am ajuns unde sunt acum.

Am avut o suta de incercari si am dat gres, dar am castigat intotdeauna experienta care mi-a trasat urmatorul obiectiv.

Am avut o suta de teluri marete.. le-am crescut, le-am certat, le-am alungat, le-am primit inapoi, am luptat pentru ele si am renuntat la mici parti din ele, le-am recladit si le-am readaptat in mediul meu. Nu mi-am acceptat niciodata infrangerile si am continuat sa construiesc.

Am deschis portita stravezie a sufletului meu in fata a sute de persoane care au reusit sa rupa franturi din el in timp record. Insa am cunoscut si oameni de o caldura extraterestra, care mi-au luminat cararea, mi-au intarit convingerile, mi-au decapitat slabiciunile, mi-au costumat greutatile si mi-au redecorat incaperile sufletului pentru a se instala confortabil intr-un loc in care sunt bine primiti.

Nu traim intr-o lume perfecta, insa imperfectiunea ne condimenteaza viata. Nu gasim mereu ceea ce vrem, dar gasim ceea ce avem nevoie. Nu cautam mereu ceea ce trebuie, dar cautam ce ne incanta sufletul. Nu luam deciziile cele mai bune, insa evoluam. Fiecare cadere ne face sa devenim iar umani, fiecare dezamagire ne face sa pretuim mai mult ceea ce avem.
Putem fi castigatori in fiecare moment daca ne acceptam castigurile de toate marimile, formele si culorile!

Fii tu.. sau nu!

Paulo Coelho ne indeamna sa gasim curajul de a fi noi insine.. Eu va indemn sa gasiti curajul de a va sculpta in permanenta personalitatea, fara a va expune prea mult fisurile mentale si golurile sufletesti!

Nu.. nu trebuie sa fiti voi in orice moment, ci cu moderatie, nu oricum, nu cu oricine, nu oriunde, nu oricat! Trebuie sa va autocreati incontinuu, sa va modelati singuri suficient de mult si de bine pentru a deveni in final de nemodelat de catre ceilalti! Trebuie sa va autodepasiti, sa va infrangeti temerile, sa va ascutiti gandurile, sa va slefuiti purtarea, sa va protejati calitatile, sa va invingeti slabiciunile si sa va construiti principii de viata suficient de puternice pcare sa sustina o coloana vertebrala de neclintit!

Fiti asa cum vreti sa fiti! Orientati-va gandurile si actiunile in directia pe care o doriti! Nu mult.. dar atat cat aveti nevoie!

Fascinatie si lupta

Viata nu inseamna doar sa marim viteza si sa urmam traseul stabilit de indicatoare.. Viata nu inseamna sa ajungem in varf in timp record.. Cum ne-am mai putea bucura de peisajele frumoase pe langa care trecem daca suntem grabiti si preocupati de fascinatia inaltului? Cum ne-am mai putea lasa prada aromei sperantelor si cum am mai putea atinge izvorul sentimentelor calde? Cum am mai putea simti adirerea emotiilor si stralucirea duioasa a maruntisurilor vietii?

Nu iti transforma viata in matematica grijilor, inmultirea problemelor, scaderea timpului si impartirea bucuriilor..
Este important sa cuceresti muntele.. insa mai important de atat e sa te bucuri de drumul pana acolo.. Asa ca iubeste, viseaza, zambeste, ofera, asculta, simte, joaca-te, fa dragoste.. si cucereste treptat universul..

O zi fabuloasa..

Trezeste-te.. deschide larg fereastra si lasa aerul rece sa intre in camera ta.. Respira adanc in timp ce trupul tau va incepe sa simta vibratia diminetii.. Apoi priveste-te in oglinda.. Azi arati bine.. parul nu iti sta perfect, dar il poti aranja.. cearcanele pot fi si ele ascunse usor.. iar ochii aia mari care te privesc... nu, ei nu au nevoie de nimic.. stralucesc mai puternic ca niciodata... Da, azi arati bine!

Zambeste pentru ca stii ca va fi o zi norocoasa.. De ce? Pentru ca tu o vei face sa fie asa.. Ce poate sa ti se intample?! Azi arati bine.. si indiferent cat de multe probleme ai la munca, cat de greu te vei deplasa pe tocuri pe asfaltul nostru plin de gropi sau cat de enervant e traficul.. o sa fii fabuloasa!

O noua zi.. o noua pagina din cartea vietii tale.. O pagina alba.. pe care poti sa scrii orice, cu ce culori vrei tu, poti sa iti construieste ce amintire vrei, sa lasi pe cine vrei sa ti-o infrumuseteze.. Dar de ce sa nu o faci chiar tu? Azi ai dreptul sa rupi pagina de ieri.. si sa faci ceva nou, ceva palpitant, ceva iesit din comun, ceva de neuitat, ceva magic.. ceva .. fabulos..

Azi imbraca-te sic, ridica-ti privirea si zambeste larg! Pornesti intr-o noua aventura.. fa astfel incat sa nu se repete istoria de ieri, sa nu iti incarci pagina cu prea mult negru si sa nu ii lasi pe altii sa ti-o murdareasca.. Acum e alba.. si norocoasa, pentru ca tu o vei face sa fie.. Depinde doar de tine.. Oamenii uita ca au o noua sansa in fiecare zi sa o ia de la capat si sa faca mai mult.. Cautam fericirea in lucrurile mari, importante si valoroase insa ea se gaseste langa noi si incepe cu un zambet in fiecare dimineata.. Iti doresc sa ai puterea sa transformi fiecare zi a vietii tale intr-o zi fabuloasa...

Iubiri mari.. iubiri mici..

Se spune ca un om are o iubire mare si mai multe iubiri mici.. Sa fie adevarat?

Am iubit pana la disperare, cu pasiune si dispret.. cu ura insetata si dorinta arzatoare de a avea mai mult.. mai mult din tot ce reprezenta EL.. L-as fi ucis din prea multa iubire.. dar tot din iubire as fi ucis oricand pentru el.. M-a ajutat sa zbor mai sus decat credeam ca ma tin aripile.. Din albina cu acul pregatit de atac am ajuns fluture romantic.. Am trait o poveste perfecta cu fisuri mari.. care nu puteau fi niciodata reparate.. Fisurile m-au facut iar albina..

Sunt iubiri care te inalta si te ingenuncheaza.. sunt iubiri pe care nu le poti uita, dar nici nu le mai poti accepta.. Ma intreb insa daca dupa o iubire mare mai poate veni una la fel de mare...?

Cine sunt?

Oare sunt vulcanul care erupe sau razele de soare?
Oare sunt briza marii sau furtuna de la miezul noptii?
Oare sunt cartea de povesti sau filele mazgalite cu ura?
Oare sunt stanca mareata sau apa dulce de izvor?
Oare sunt gheata fierbinte sau focul inghetat?

Oare sunt scorpia deghizata sau fata gingasa din bratele lui?

Ultima mea enimga..
Echilibrul meu danseaza strasnic pe norii negri de furtuna.. Echilibrul meu calatoreste pe valul stins al cerului fara sa se uite inapoi.. Iar eu.. privesc demonii din ochii mei si ascult vocea suava a sufletului.. Ma hranesc cu pofta de a calca in picioare tentative de oameni si imi potolesc setea cu blandete si amabilitate.. Imi ascut cutitul si mangai..
Sunt la extreme si nu imi pot controla nici mania excesiva si nici bunatatea prosteasca.. Pot sa ofer si lumea din vis.. insa pot lua orice urma de lumina..
Deci.. cum sunt?

*** F a r a *** i n t r e b a r i . . . ***

Nu vreau sa stiu ce spun zidurile despre tipetele noastre.. sau ce spun usile despre visele naive si fierbinti.. ce spun lampile despre lacrimile scurse sau ce spun cartile despre sperantele distruse.. Nu vreau sa stiu ce spun ferestrele despre increderea furata.. ce spun covoarele despre iubirea noastra imprastiata.. ce spun icoanele despre focul din suflete sau ce spun potecile despre luminile care s-au stins treptat pe strada noastra..

Nu vreau sa stiu cine a omorat primul fluturii sau cine a mazgalit surasul inocent.. cine a inveninat iubirea perfecta.. sau cine a sifonat amintirile dulci.. Nu vreau sa stiu cine a atras ca un magnet apusul si cine a chemat norii pentru a spala pacatele.. cine a creionat furtuna ochilor caprui si cine s-a adapostit dupa iluzii expirate.. Nu vreau sa stiu de cand a inceput sa ploua in paradis si cine a avut primul curajul sa infrunte picaturile de cerneala care s-au strecurat in sufletele noastre..

..pentru prima data chiar nu vreau sa stiu..

Atitudinea face totul!

Merg pe strada si observ.. vad fete care pasesc cu ochii atintiti spre pantofii altora sau spre chistoacele de tigari aruncate la intamplare pe strada. Vad femei confuze, speriate, impiedicate si timide..

Prin urmare nu pot sa nu va intreb.. cum puteti voi sa atingeti cerul daca tineti privirea in pamant? Cum puteti sa cuceriti lumea daca nu va cuceriti pe voi inseva?

Ati vazut vreodata cu cata siguranta merge o pisica? Cu cata gratie ocoleste o balta? Cu cata atentie se spala si cata grija are de blana ei? Ati observat cu cata siretenie cauta mangaierea voastra si cat de repede o castiga?
Femeia trebuie sa fie exact ca o pisica.. sireata si dulce, speculanta si sensibila, vicleana si pasionala, gratioasa si pretentioasa, subtila, dar totusi directa, fitoasa pana la un punct si prietenoasa pana la altul, impunatoare cand se cere si fermecatoare tot timpul, rea cand trebuie si naiva cand isi doreste sa fie.. O pisica stie cum sa isi atinga telurile fara sa se injoseasca. Ea te poate intimida atunci cand te priveste intens pentru ca ochii ei pot transmite in acelasi timp si raceala si iubire..

Invata si tu sa te joci, sa seduci, sa iti doresti si sa obtii. Nesiguranta si timditatea iti vor umbri tot mai mult prezentul si vei ajunge sa te trezesti in intuneric total.. Daca nu este soare pe strada ta, atunci nu mai astepta degeaba, ci prinde-l cu hotarare de o raza si trage-l pana la tine. Nu e greu: zambeste, ai incredere, ridica privirea, arunca-ti balerinii, sterge-ti pantofii cu toc de praf si paseste prin acest Bucuresti plin de gropi ca o diva pe covorul rosu, sau ca o pisica in lumea ei. De ce nu ai face-o pana la urma? Atitudinea face totul!

Pasi in oglinda..

Ma uit in oglinda si imi revad visele de altadata.. observ cum se contureaza din ce in ce mai mult, cum alearga pline inca de naivitate si entuziasm pe campul sperantelor.. Iata ca sunt inca acolo si mai mult de atat.. simt cat de puternice incep sa devina..

Ma uit in oglinda si revad filmul dulce si asurzitor al realizarilor mele.. imi retraiesc piedicile inceputului si bucuria de a le fi depasit..

Ma uit in oglinda si imi regasesc sufletul intact, fara fisuri si goluri, fara spini si noduri, fara rani si carpituri. Cum s-a produs miracolul? Nici eu nu stiu, insa refuz sa scormonesc in cutia raspunsurilor daca ele nu imi schimba in niciun fel przentul..

Ma uit in oglinda si vad evolutie.. vad munca, vad aspiratii, vad incredere.. Pentru prima data in viata mea ma regasesc, ma recunosc, ma recuceresc..

Ar trebui si tu sa iti faci timp pentru a te uita in oglinda.. si daca nu esti multumit de ceea ce vezi, sa incerci ca macar data viitoare cand vei repeta aceasta actiune sa fii cu adevarat mandru de tine.. Viata mi-a demonstrat ca daca lupti cu adevarat.. poti castiga chiar si cea mai dura batalie cu armele ambitiei.

Un sentiment mai sters..

Vi s-a intamplat vreodata sa va treziti intr-o dimineata si sa realizati ca nu va mai doriti acel lucru dupa care sufletul vostru a tanjit fara incetare o lunga perioada de timp? Sa ajungeti apoi sa va uitati in oglinda si sa nu intelegeti cum s-a produs aceasta schimbare macabra.. care au fost factorii decisivi, de ce s-a ajuns la asta.. si mai ales.. cine a ales acest moment inoportun?
Simt ca dorintele mele arzatoare au inceput sa se vestejeasca.. si nu imi dau seama daca e doar o senzatie stravezie si buimaca, sau... poate se schimba componentele sufletului meu.. Incerc sa realizez daca visele mele s-au ofilit treptat sau pur si simplu peste noapte, ca prin magie.. Mai straniu de atat este ca nu imi pare rau.. ma simt oarecum eliberata de niste ganduri care ma sorbeau de energie.. care ma faceau vulnerabila si slaba.. Nu stiu insa cat va tine aceasta eliberare.. daca este doar in imaginatia mea sau chiar ma indepartez cu pasi timizi si reci.. daca va continua sau va incepe sa se creioneze iar dorinta la urmatorul sarut pasional..