Deci.. ce facem?

Ce fac eu? Construiesc..
Construiesc poduri care ajung pana la tine in fiecare zi.. unele mai colorate, altele mai sterse.. unele mai reci, altele mai fierbinti.. desi nu stiu daca le voi putea trece vreodata...
Ce faci tu? Sculptezi..
Iti sculptezi visele timid, iti modelezi sentimentele dupa propria ta stare si creionezi o dragoste care nu stii daca are un viitor...
Ce facem noi? Sex...
Mintile noastre fac sex salbatic in fiecare seara, sufletele noastre fac sex pasional la lumina sperantei, iar trupurile noastre.. asteapta...
...deci?

In cautarea lumii trecute..

Stii ce mi se pare tragic si al naibii de regretabil?
Faptul ca atunci cand aveam 1o ani.. credeam cu tarie in Mos Craciun, in dragostea adevarata descrisa in cartile cu povesti.. credeam cu tarie in minunile datorate unei credinte puternice, in pildele din Biblie si in existenta unei lumi pure ce poate depasi orice imaginatie...

Dar cu timpul lumea mea simpla, croita din vise, sperante si credinta s-a naruit ingrijorator de repede, s-a destramat in mod misterios si ilegal, in locul ei ridicandu-se o lume absurda si complicata... unde straluceste doar soarele rece al ratiunii.. unde florile sunt conturate cu migala si dovezi intemeiarete.. unde norii sunt impletiti cu logica si rationamente..

Ma simt incercuita de argumente si concluzii care imi spulbera fara mila orice paleta fermecata de culori.. ma simt prinsa intre zidurile unei lumi insipide si incolore.. unde ceatza justificarilor si teoriilor domneste intr-o banala si fermecatoare aparenta..

Citatul zilei ;)

“Sarutul este o cerere facuta la etajul doi, pentru a afla daca etajul unu este liber.”

(Alphonse Karr)

Am obosit in pauza..

Prea mult timp am fost in pauza de mine.. in pauza de tot ce am reprezentat eu candva.. din dorinta de a ma reconstrui, de a ma reconcepe, de a remodela fiecare suvita creatza a personalitatii mele.. Mi-am reorganizat componentele sufletului.. mi-am remediat aparent toate fisurile interioare.. mi-am aranjat dorintele in sertarase, pe culori... mi-am ordonat visele in functie de marime si grosime... mi-am ingropat placerile-mi caracteristice pentru a zidi altele noi.. mi-am incuiat esenta pentru a da frau liber unei sensibilati bolnaviciase..

Si.. am obosit...

Am obosit sa lupt impotriva unei etichete false, puse de fiecare data de alte persoane, in alt context, avand acelasi rezultat..
Am obosit sa ma pierd in vise pe care nu le mai pot controla..
Am obosit sa ma las afectata de fiecare lucru marunt si nesemnificativ din jurul meu..
Am obosit sa ma prefac ca nu stiu ce gandesti.. doar pentru a fi diplomata..
Am obosit sa tac si sa inteleg, desi ar fi fost multe de spus si multe de aratat..

Am obosit sa iert oameni pe care inainte i-as fi calcat in picioare cu cea mai mare asprime..
Am obosit sa fiu o carte perfecta in ochii tuturor.. dar tot fara continut in ochii lui..
Am obosit sa fug de tot ce m-a ranit odata...
Am obosit sa ocolesc toate lucrurile peste care inainte treceam cu scarba..
Am obosit sa fiu asa cum as fi vrut mereu sa fiu...
Am obosit sa fiu in.. pauza de mine..

Vreau haosul meu inapoi.. vreau dezordinea mea stralucitoare.. vreau imaturitatea mea senina.. vreau inconstinta mea imaculata... vreau superficialitatea mea enervanta... vreau impulsivitatea mea de jungla... vreau zapacenia mea fardata cu rosu si galben..