De fiecare data cand am iubit am cautat locul ideal pt a-mi cladi iubirea.. un loc cat mai ferit de rautate si orgolii, un loc plin de stabilitate, caldura si sperante.. un loc unde razele soarelui sa ne amplifice iubirea iar vantul sa ne protejeze..
Am vrut sa ne construim fundatia iubirii pe pamant.. Nu am reusit.. eram prea mici, prea goi, prea stersi, prea rai.. Dar nu am vrut sa renuntam asa ca am incercat sa convingem apa sa ne primeasca in lumea ei.. Negocierea a fost dura: cand ar trebui sa ne bucuram de razele soarelui si frumusetea cerului, castelul nostru se va prabusi pentru ca nu va avea suport.. si va trebui sa luptam sa ramanem la suprafata.. iar cand va fi frig si rece fundatia noastra va rezista pe gheata.. Nu am inteles la momentul respectiv termenii negocierii dar am acceptat.. Ne-am cladit iubirea pe apa, ne-am inversat principiile si ne-am imbratisat gandurile..
Cu timpul am invatat sa plutim si sa ne bucuram de razele soarelui.. am invatat ca acel castel faurit de noi, de sufletele noastre si amintirile comune nu reprezinta totul si ca o putem lua de la capat oricand.. daca asta ne dorim cu adevarat.. Dar cel mai important este ca am invatat ca o iubire poate fi cladita pe orice.. atata timp cat amandoi isi doresc sa reziste, sa invete, sa accepte, sa invinga..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu