Imblanzirea unei flacari

"Vine o vreme cand mintea proprie iti este un educator suficient" (anonim)
Cat de mult putem sa ne autoeducam? Si care ne sunt limitele din acest punct de vedere?
Incepem prin educatia data de parinti, continuam cu educatia data de prieteni, data de viata insasi, de experientele prin care trecem si apoi ajungem sa ne educam singuri... Dar ce anume putem educa si ce nu? Gusturile nu se discuta, dar se cultiva.. foarte adevarat, cu timpul ne perfectionam, evoluam, ne schimbam gusturile odata cu conceptiile. Daca ne educam conceptiile, nu inseamna ca ne putem educa mintea, ca ne putem controla gandirea, ratiunea? Ne educam mintea prin lucruri traite si lucruri citite, prin practic si teoretic. Toate aceste schimbari care se produc la nivel mental au efecte asupra personalitatii noastre.

Dar cata ratiune este in sentimente? Se spune ca partea afectiva este independenta, ea nu tine cont de motive, justificari, nevoi sau concepte... Personal consider ca sufletul priveste si analizeaza prin ochii mintii... Dorintele sufletului evolueaza si ele, cu timpul ajungi sa ceri tot mai mult de la persoana iubita, sa o vezi diferit fata de cum o vedeai in trecut.. sentimentele insa raman aceleasi, insa gandirea se schimba.. si odata cu gandirea se produc si modificari interioare.. Desi poate sa para ciudat, consider ca si sufletul gandeste si de multe ori se sinconizeaza perfect cu ratiunea. Nu ai putea avea sentimente puternice fata de o persoana care actioneaza contrar principilor tale, ci cauti acea persoana care sa se aproprie de idealul de barbat sau femeie.. care este de fapt o idee... a mintii. Iubim nebuneste gandind cu mintea, amintirile trec prin suflet si raman in memorie, fiind o legatura permanenta intre cele doua..

Deci ne putem educa gusturile, odata cu ele gandirea si prin gandire sufletul... Oamenii insa nu fac lucrul acesta, fiind poate cel mai greu dintre toate.. sa-ti educi sufletul.. Acum o sa vina intrebarea.."Daca sentimentele au o doza de rational.. de ce suferim atunci cand vrem sa uitam persoana iubita si desi ne dorim acest lucru nu reusim?" Pentru ca simplul fapt de a ne gandi sa uitam pe cineva inseamna ca ne gandim la acea persoana.. ideea nu ar trebui sa fie sa uitam si punct, ci de ce vrem sa uitam... trebuie sa privim prin ochii ratiunii si sa cautam motivele alegerii noastre...

Melodie...

Am realizat ca oamenii pierd mult prea multe lucruri datorita lipsei de curaj...
Am realizat ca nu exista " momentul potrivit"... exista doar teama de a actiona si dorinta de a amana..
Am realizat ca majoritatea oamenilor se indragostesc mai degraba de un zambet, multa energie si optimism decat de frumusete si echilibru...
Am realizat ca tu ceri mult mai mult decat oferi...
Am realizat ca lumea nu se va schimba daca nu incep schimbarile chiar de la tine..
Am realizat ca purtam masca pentru ca ne simtim vulnerabili.. si nu stim cand sa renuntam la ea..
Am realizat ca pragul maturitatii e foarte greu de atins.. si nu se atinge odata cu varsta..
Am realizat ca ne ranim unul pe altul pentru ca am fost raniti amandoi inainte si vrem sa ne razbunam..
Am realizat ca inca nu ne cunoastem.. nu stim ce vrem, ce putem, care ne sunt limitele.. si cel mai important.. nu ne stim defectele.. sau le stim dar inchidem ochii...
Am realizat ca cel mai greu lucru este.. sa iei decizii...
Am realizat ca verbul cel mai important este.. a alege...
Am realizat ca toata viata oamenii.. cauta.. cand sunt mici cauta obiecte, lucruri stalucitoare sau jucarii, apoi cauta prietenia, distractia, iubirea, stabilitatea, familia, bani, cauta si cauta si cauta.. si niciodata nu sunt multumiti..
Am realizat ca oamenii nu mai au rabdare unii cu altii, iarta tot mai greu si renunta tot mai usor..
Am realizat ca.. oamenii nu mai citesc.. si e trist..
Am realizat ca toti dam vina pe timp si nu pe incapacitatea noastra de a-l organiza...
Am realizat ca oamenii acorda mult prea mult timp infatisarii si tot mai putin sufletului...
Am realizat ca oamenii spun din ce in ce mai usor "te iubesc"
Am realizat ca devenim nepasatori...
Am realizat ca e asa de usor sa critici si sa-ti bati joc...
Am realizat ca toti ne plangem ca e praf dar nu-l stergem...
Am realizat ca oamenii isi pierd credinta...
Am realizat ca tot ce am scris mai sus e nebunie, dar e adevarat...
Am realizat... ca si tu ai realizat toate astea si ca nici eu..si nici tu.. nu vom face nimic in privinta asta..

Dar am mai realizat ceva...
Ca unii oameni chiar incerca sa se schimbe..
Ca trebuie sa privim viata din unghiul potrivit..
Ca de cele mai multe ori eforturile iti sunt rasplatite....
Ca trebuie doar sa ai curaj si sa crezi in tine...
Ca oamenii chiar sunt dispusi sa renunte la masca.. trebuie doar sa ai rabdare si sa le oferi increderea ta..
Ca prietenia adevarata are o valoare mult mai mare decat toti banii din lume adunati... si pentru ea merita sa lupti...
Ca ai mai multe de castigat daca iti deschizi inima in fata oamenilor.. decat daca te inchizi in tine..
Ca atunci cand iti doresti cu adevarat ceva trebuie sa lupti si nu sa astepti sa pice din cer..
Ca toti oamenii sunt speciali in felul lor si merita atentie..
Ca merita sa incerci.. De ce? Pentru ca nu ai ce sa pierzi...
Ca nu e bine sa regreti... mereu o poti lua de la capat...
Ca lucrurile care sunt interzise sunt mai incitante.. nu studia asa mult regulile, incalca-le cu prudenta..
Ca cele mai dulci vise le ai cu ochii deschisi...

Tu ce ai realizat?

Imaginea cuvantului

Care este imaginea cuvintelor tale? Mai au ele vreo imagine? Daca da.. unde e ? De ce nimeni nu o mai vede? Cuvantul este unitatea fundamentala de comunicare a unui inteles. Dar ce te faci atunci cand cuvintele o iau razna? Oamenii vorbesc din ce in ce mai mult, dar in ciuda acestui fapt ei se asculta si se inteleg tot mai putin.. E ca si cum si-ar servi unii altora o tava plina de prajituri fara zahar, ciocolata, frisca si fructe.. Si totusi ne-am obisnuit sa mancam aceste prajituri si sa ne imaginam cat de gustoase sunt..

Cuvintele s-au dezbracat de esenta, acum sunt goale si timide, unde le este magia? Cine mai simte adevarata magie a cuvantului, cine mai tresare la cuvintele "te iubesc? ", cine mai apreciaza cu adevarat un "imi pare rau"? Oamenii nu mai au timp sa se pretiasca nici macar intre ei.. ce sa mai zic de a pretui cuvintele... Grabiti, ingandurati, nu mai au rabdare sa caute cuvintele potrivite pentru a comunica, cuvintele care sa le reprezinte cel mai bine starea, care sa le oglindeasca sentimentele.. si de aceea de multe ori ideea lor nu se reflecta in ceea ce au spus, nu este inteleasa, iar de aici pornesc confuziile, erorile, incurcaturile... Oamenii nu mai stiu nici macar tacerea sa o asculte, nu o mai percep... nu mai patrund in misterul ei, nu-i mai descopera enigmele si nici macar nu mai incearca, nu-i mai dezvaluie tainele, nu-i mai simt nevoia...

Tacerea si cuvantul.. 2 copii care se joaca si nu sunt intelesi..

Ce este cuvantul?
- instrumentul perfect de a ne exterioriza, de a ne dezvalui sentimentele, trairile, de a ne exprima gandurile...
- stire, veste, informatie
- o parte din tine... propoziile, frazele, replicile tale iti reflecta personalitatea
- un mod de a-i cunoaste pe cei din jurul tau, prin cuvinte, prin comunicarea cu ei...
- cea mai grea si dureroasa arma
- motiv, ratiune, scop
- haina care inveleste adevarul si minciuna
- muzica dorintelor

Ce este tacerea?
- un cod
- a ascunde ceva, a cauta in interiorul tau... un raspuns, o amanare
- rezultatul unei discutii lungi care si-a pus amprenta asupra ta si asupra gandurilor tale
- analiza situatiilor, a persoanelor, a lucrurilor marunte sau analiza ideilor
- pauza, negru
- strategie
- framantare, asteptare, cautare
- exprimare a dispretului
- controlare a furiei
- lacrima sufletului

intrebari...

Te-ai intrebat vreodata daca esti multumit(a) de lumea ta?
Te-ai intrebat vreodata daca stii cu adevarat sa "citesti" oamenii sau daca doar ii inventezi pe zi ce trece?
Te-ai intrebat vreodata de ce iti place ce iti place si de ce urasti ce urasti?
Te-ai intrebat vreodata de ce iti este teama?
Te-ai intrebat vreodata de cate ori te-ai ars tot jucandu-te cu focul?
Te-ai intrebat vreodata de ce totusi ai continuat sa faci asta?
Te-ai intrebat vreodata de ce iti e frica de sentimente puternice?
Te-ai intrebat vreodata de ce sexul e mai usor ca dragostea?
Te-ai intrebat vreodata de ce urasti criticile?
Te-ai intrebat vreodata de ce e cerul albastru?
Te-ai intrebat vreodata de ce nu e patratul rotund?
Te-ai intrebat vreodata de ce iti place sa provoci?
Te-ai intrebat vreodata de ce urasti sa pierzi?
Te-ai intrebat vreodata de ce dragostea e oarba?
Te-ai intrebat vreodata ce motiv ai sa plangi si ce motiv ai sa razi si daca ele sunt cu adevarat intemeiate?
Te-ai intrebat vreodata de ce creezi confuzie in jurul tau?
Te-ai intrebat vreodata daca ceilalti observa ca ochii tai ascund secrete?
Te-ai intrebat vreodata de ce ai refuzat sa te schimbi?
Te-ai intrebat vreodata daca ai face cu adevarat fata adevarului?
Te-ai intrebat vreodata cum ar fi sa citesti gandurile oamenilor?
Te-ai intrebat vreodata care sunt limitele tale?
Te-ai intrebat vreodata de ce ai mai multe fete?
Te-ai intrebat vreodata de ce zici nu, desi stii ca de fapt ai vrea sa zici da?
Te-ai intrebat vreodata daca atunci cand ai zis ca ramai sau pleci.. chiar era ceea ce iti doreai?
Te-ai intrebat vreodata daca privesti lumea prin ochii mintii sau ai sufletului?
Te-ai intrebat vreodata daca meriti tot ce ti se ofera?
Te-ai intrebat vreodata de ce..?
Te-ai intrebat vreodata cum ar fi daca..?
Si inainte sa te intrebi toate acestea, intreaba-te de ce o faci..

Just do it! ;)

Hey you.. wake up! Ai adormit in lumea cenusie, plina de griji si praf, plina de framantari si reguli, plina de plictiseala si principii, plina de fixatii si migala...

Gandesti prea mult, te consumi prea mult, analizezi prea mult..... PIERZI PREA MULT!

O viata ai, traieste-o... dar traieste-o cu cap!
O varsta ai, simte-o... ce poti face acum, la 20 de ani, nu mai poti sa faci la 40 si timpul nu se mai intoarce pentru tine.. Acum ai lumea la picioare, mai tarziu nu se stie daca o vei mai avea, acum ai tot ce vrei, tinerete, prieteni si TIMP! mai ales timp... de lipsa lui vei suferi mai tarziu si acesta este crudul adevar..

Viata e ca o mancare... cu cat are mai multe condimente, cu atat e mai gustoasa, daca are numai zahar e prea dulce si devine gretoasa, prea multa sare te face sa nu o poti manca.. totul sta in arta de a combina.. piper, ardei iute.. trebuia sa contina de toate... Condimenteaza-ti viata dupa placul tau si profita de tot ce iti ofera ea.. Nu te priva de toate placerile varstei, traieste la maxxxxim, traieste clipa, este momentul nostru sa ne distram, sa descoperim lumea care ne inconjoara, oamenii si cel mai important.. sa ne descoperim pe noi! Rupe lanturile grijilor, escaladeaza muntele nelinistilor, sterge praful de rutina care s-a asternul conformatil in viata ta si infrange-ti gandirea de om batran, incatusat de norme, convingeri exagerate, prejudecati...