"Vine o vreme cand mintea proprie iti este un educator suficient" (anonim)
Cat de mult putem sa ne autoeducam? Si care ne sunt limitele din acest punct de vedere?
Incepem prin educatia data de parinti, continuam cu educatia data de prieteni, data de viata insasi, de experientele prin care trecem si apoi ajungem sa ne educam singuri... Dar ce anume putem educa si ce nu? Gusturile nu se discuta, dar se cultiva.. foarte adevarat, cu timpul ne perfectionam, evoluam, ne schimbam gusturile odata cu conceptiile. Daca ne educam conceptiile, nu inseamna ca ne putem educa mintea, ca ne putem controla gandirea, ratiunea? Ne educam mintea prin lucruri traite si lucruri citite, prin practic si teoretic. Toate aceste schimbari care se produc la nivel mental au efecte asupra personalitatii noastre.
Dar cata ratiune este in sentimente? Se spune ca partea afectiva este independenta, ea nu tine cont de motive, justificari, nevoi sau concepte... Personal consider ca sufletul priveste si analizeaza prin ochii mintii... Dorintele sufletului evolueaza si ele, cu timpul ajungi sa ceri tot mai mult de la persoana iubita, sa o vezi diferit fata de cum o vedeai in trecut.. sentimentele insa raman aceleasi, insa gandirea se schimba.. si odata cu gandirea se produc si modificari interioare.. Desi poate sa para ciudat, consider ca si sufletul gandeste si de multe ori se sinconizeaza perfect cu ratiunea. Nu ai putea avea sentimente puternice fata de o persoana care actioneaza contrar principilor tale, ci cauti acea persoana care sa se aproprie de idealul de barbat sau femeie.. care este de fapt o idee... a mintii. Iubim nebuneste gandind cu mintea, amintirile trec prin suflet si raman in memorie, fiind o legatura permanenta intre cele doua..
Deci ne putem educa gusturile, odata cu ele gandirea si prin gandire sufletul... Oamenii insa nu fac lucrul acesta, fiind poate cel mai greu dintre toate.. sa-ti educi sufletul.. Acum o sa vina intrebarea.."Daca sentimentele au o doza de rational.. de ce suferim atunci cand vrem sa uitam persoana iubita si desi ne dorim acest lucru nu reusim?" Pentru ca simplul fapt de a ne gandi sa uitam pe cineva inseamna ca ne gandim la acea persoana.. ideea nu ar trebui sa fie sa uitam si punct, ci de ce vrem sa uitam... trebuie sa privim prin ochii ratiunii si sa cautam motivele alegerii noastre...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Eu zic ca autoeducarea depinde de vointa fiecaruia si de dorinta de autoperfectionare, de ambitiile si aspiratiile sale. Cred ca e o diferenta intre intelect care are ca 'instrument de lucru' ratiunea si spirit sau suflet care 'lucreaza' prin sentimente. Se zice ca inimii nu ii poti porunci, este proverbul care subliniaza aceasta diferenta. Daca simti, te indragostesti, suferi, urasti este foarte greu sa iti poruncesti, sau sa te programezi ca sa nu mai simti asta. Motivele pot fi rationale, dar pot fi si irationale. Te poti indragosti de o persoana pur si simplu fiindca exista o anumita chimie intre voi, acel ceva imposibil de descris si de explicat in cuvinte. Poate sa te atraga intelectual o persoana, (ma refer la admiratie aici, care se apropie de idealul tau, dar atat. Si poti sa te intragostesti de o persoana care e diferita de prototipul de baiat la care ai visat toata viata.
In definitiv, nu totul poate fi explicat si sentimentele nu pot fi organizate, preintampinate sau programate. Pana la urma in asta consta frumusetea vietii.
(mama ce comment lung am dat:))
Recitind articolul tau cat si comentariul meu, cred ca am facut si eu o mica confuzie. Exista trairi puternice, intense care vin pur si simplu, acea chimie de care ziceam, dar exista si sentimente care isi au radacina in anumite dorinte pe care ni le-am format in timp. Avem anumite asteptari de la o anumita persoana si in momentul in care dorintele noastre corespund cu calitatile persoanei respective, we fall for her/him. Totusi, dorintele sau asteptarile pot fi educate, insa daca acestea s-au transformat deja in sentimente e prea tarziu.
(Nu stiu daca are vreo logica ce am scris, sper ca da, mie mi se pare aberant, poate din cauza oboselii:D)
Stiu de vestitul proverb "inimii nu-i poti poruncii", dar ma gandeam daca totusi ar exista o cale nu sa poruncim, ci sa educam.. daca ar exista o cale pe care noi inca nu am descoperit-o si anume sa ne folosim de "mintea" sufletului. Si am pornit de la faptul ca pentru inceput cauti in dragostea ideea pe care ti-ai creionat-o cu ceva timp in urma.. Si cum ai zis si tu.. dorintele si asteptarile pot fi educate..si exact pe asta mi-am sustinut teoria :P Si da, are logica ce ai scris :P
ce autoeducare ... io sunt io si tu cesti total neinteresant cea mai buna educare =)))
PoWeReD By Em1n3M
WOW ce comm.. =)) Nici nu ma asteptam la alta parere... tipic razvan Em1n3M :P
Trimiteți un comentariu