De multe ori m-am impiedicat de inimi de gheata... si am avut mai multa grija de ele decat de cele de foc.. De ce? Pentru ca acestea se puteau sparge...
Alteori m-am impiedicat de iluzii si sperante gri... dar nu m-am chinuit niciodata sa le colorez.. le-am privit tacuta si mi-am continuat drumul... Mi s-a intamplat sa ma impiedic si de iubire.. si ea m-a strigat si m-a strigat... dar am trecut nepasatoare neavand curaj sa o privesc in ochi..
Intr-o alta zi m-am impiedicat de amintiri... si atunci am preferat sa nu mai ridic... o perioada.. o perioada lunga...
Acum ceva timp.. m-am impiedicat de lacrimile mele si nici macar nu le-am intrebat ce cautau acolo.... De cele mai multe ori insa, m-am impiedicat de adevar... m-am ridicat rapid de fiecare data.. dar am continuat sa merg cu ochii inchisi..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu