Astazi ascult furtuna rece a gandurilor mele raspandite in neant... daram templul mintii cu furculita plina de noroi... schitez valurile vietii si apoi sterg cu guma petele de rosu si gri... sarut aripile de plumb care m-au ajutat sa nu zbor.. si redefinesc speranta ascunsa in sufletul meu plapand.. Conturez o realitate fada si eliberez furiile din temnita iubirii...
Mazgalesc norii albi din oceanul dezamagirii si calc fara mila adierea tristelor mele dorinte apuse...
...Dar intr-o zi voi sparge oglinda amintirilor stinse si voi broda cioburile pe o panza noua ... voi construi peste ruinele castelului de vise...voi decupa fericirea din cartile cu povesti si voi asambla plina de extaz piesele unui univers maret...
Un comentariu:
As vrea ca visele sa nu se stinga. Vreo sansa sa aprind macar o speranta ?
Trimiteți un comentariu