Dă-mi ochii tăi iubite..

....căci astăzi vreau să plâng
aşa cum n-am mai plâns de multă vreme...
Acoperă-mi tristeţea cu frunzele din crâng,
ce ne-au fost pat în nopţile supreme...

Adio îţi spun şi te pierd prin cuvinte lãsând o silabã sã moarã încet...
Adun cea rãmas din prea vechi jurãminte şi-nchid în uitare al nostru secret...

(Mariana Eftimie Kabbout)