CIOC!CIOC!
-Cine bate la poarta sufletului meu?
-Sunt eu... strainul din iarna... alerg de vreme buna cu visele mele reci in buzunarul drept si cu iluziile de gheata in cel stang... am obosit, mi-e frig.. doresc sa intru...
-Strainule bine-ai venit.. O sa-ti transform visele reci in soapte dulci si iluziile de gheata in mangaieli fierbinti..
.......dupa un timp.......
-Strainule de ce ma anunta iarna ca e timpul sa pleci?
-Am poposit destul.. m-am incalzit... si-acum m-asteapta drumuri lungi..
CIOC!CIOC!
-Cine bate la poarta sufletului meu?
-Sunt eu... strainul din noapte.. alerg prin lume imbracat in intuneric si teama... doresc sa vad lumina acestui salas...
-Strainule bine-ai venit... O sa te invalui in raze de amor si o sa-ti impletesc un vesmant de stele...
.......dupa un timp.......
-Strainule de ce ma anunta noaptea ca e timpul sa pleci?
-E timpul sa-mi continui drumul cu vesmantul tau de stele... acum pot alerga prin intuneric mai usor..
CIOC!CIOC!
-Cine bate la poarta sufletului meu?
-Sunt eu... strainul de argint...
-Acesta nu-i loc de popas..de stat o zi si-apoi plecat... asta-i loc sfant si nu permit picior viclean sa-l calce... Strainule nu-i loc aici de tine... nu am ce vrei, fa bine.. pleaca!
-Bine...am sa plec precum iti e dorinta.. dar mai trist decat am fost, mai rece si intunecat.. Ai aruncat cu vorbe grele si ai ranit un suflet cald.. Nu pacaleala am cautat.. ci o viata de m-ai fi lasat, ti-as fi cusut noi rasarituri pe panza stearsa a sufletului tau..
5 comentarii:
După încercări grele, sufletul şi-a închis porţile, dar a ratat şansa la adevărata iubire; totul se bazează pe risc...
Foarte frumos ce ai scris, îmi place tare mult!
Daps.. exact asta am incercat sa spun.. ca important e sa nu ne lasam doborati de dezamagiri si sa nu ne inchidem portile sufletului..
Mersic Zenna.. Pupicei
Timpul nu mai avea răbdare
(Marin Preda)
Cine e la poarta mea?
(parodie)
- Cine e la poartă? Ce vrei tu, străine?
Eu nu te cunosc... Ce vrei de la mine?
Te rog, nu mai bate, că-mi trezeşti vecinii
Şi-ai făcut să latre pe uliţă, câinii.
- Iaca, eu sunt timpul şi vreau ca să ştii
Că demult te caut, să putem vorbi,
Am bătut la poartă şi la uşa ta
În zadar, căci nimeni nu îmi răspundea.
Azi, sunt fericit fiindcă te găsii,
Şi vreau ca să plec cu ceva, de-aci...
Cu tine vorbesc, ce stai abătut?
Te frământă oare, ceva din trecut?
Trăiesc în prezent, dar nu pot uita
Ce am pătimit... Asta-i viaţa mea!...
Din tot ce-am trăit, nimic n-o să-i dau,
Pentru mine, toate-o importanţă au.
Pun ochii-n pământ, stau şi mă gândesc,
Că mă apucă plânsul, soarta mi-o jelesc...
- Pleaca de la mine! Nu vreau să m-auzi
Povestind trecutul şi-n gând să-mi pătruzi.
Stoluri de-amintiri iar mă năpădesc
Gonesc timpu-afară şi simt că-ameţesc.
Dacă se întoarce, va găsi ceva...
Însă, din trecut, nimic nu-i voi da.
Privesc iar spre poartă... tot acolo este
Aşteptând să-i cadă măcar o poveste...
Nu-i voi da nimic, nici chiar un regret;
Tot ce am trăit, rămâne secret.
Mă-ndrept către poartă, peste gard îi spun,
Că-am trăit prea multe, mi-e greu să le-adun...
- Vreau să pleci îndată fiindcă te urăsc!
Pentru ce-am făcut, încă mai plătesc!
Cu multă răbdare, el m-a ascultat
Şi-a plecat îndată, trist şi îngândurat;
Dar... dacă vreodată, iarăşi va veni,
Nu-i voi mai deschide, oricât şi-ar dori.
Georgeta NEDELCU - Craiova Martie 1997
(Inspirata dupa poezia: "Eu şi timpul" scrisa de
Virgil Carianopol)
Trimiteți un comentariu