Cum sa imi aspir definitiv nevoia de tine daca tu faci mereu dezordine avand nevoie de mine?
Cum sa inteleg jumatatea ta ce face parte din mine si cum sa accepti jumatatea mea ce face parte din tine?
Cum sa nu mai renunt la mine pentru tine si sa renunti doar tu la tine pentru mine?
Cum sa nu mai vreau sa incerc si sa nu mai incerci nici tu sa vrei?
Cum sa am incredere in minciuna ta, dar eu sa te conving totusi de adevarul meu?
Cum sa iti arat ca te intorci fara sens.. pentru ca nu ai plecat de fapt niciodata?
Si totusi cum sa nu simt frigul cand tu imbratisezi tot ce eu ignor?
Dar cum sa nu te saturi de caldura daca eu te sufoc cu un adevar pe care nu-l accepti?
Cum sa renunt la noi daca tu imi amintesti mereu sa nu o fac?
Cum sa te indepartez dulce greseala.. cand eu imi doresc doar sa ma invalui cu a ta imperfectiune si sa fugim departe de perfectiunea iubirilor din jur?
3 comentarii:
Frumos... as fi zis ca esti prea mare sa crezi in toate fantasmagoria asta cu iubirea, da' nu si acum :) .
Imaginea e din "My Friend's Girl" ?
p.s. : sper sa iti placa blogul creat, pe care acum il promovez... e un cadou/ promisiune/ multumire (uneori :)) ) .
Niciodata nu esti prea mare ca sa nu mai crezi in iubire.. Vreau si la 60 de ani sa ies cu batranelul meu in parc tinandu-ne de mana.. Nu e utopic, e real.. Uite-te prin jurul tau..
trebuie sa fii ori prea nefericit ori prea.."sec" ca sa consideri iubirea fantasmagorie...
Trimiteți un comentariu