Iarta-ma, dar....

Un om poate construi cu sufletul doua comori... comori de o mie de ori mai pretioase si importante decat aurul, comori fara de care nu ar putea sa fie fericit niciodata... acestea sunt dragostea si prietenia..

Nu cred ca as putea sa traiesc fara prieteni, sunt dependenta de ei... ei sunt drogul meu.. Chiar tind sa pun pe o treapta mai sus prietenia...

Ce reprezinta ea pentru mine? Cred ca as scrie ore intregi despre asta.. dar pe scurt un prieten este cel care alaturi de care razi si plangi, care te intelege fara sa te critice, care te apreciaza fara sa tina cont de defectele tale...
Viata te schimba, treci prin o mie de intamplari si dureroase si frumoase si e imposibil sa ramai acelasi... iti schimbi parerile, conceptiile, aspiratiile... Un prieten adevarat este cel care iti este alaturi atunci cand aceste schimbari apar... si asta pentru ca pur si simplu nu ar putea renunta la tine... Iar daca schimbatile sunt prea mari ar face eforturi pentru ca tu sa o iei iar pe drumul cel bun... Un prieten adevarat nu gandeste niciodata ca diferentele dintre voi ar putea sa reprezinte un "iarta-ma, dar s-a terminat".... Si nu in ultimul rand, un prieten te cunoaste... te descopera fara sa ii spui, stie ce te deranjeaza si nu face acele lucruri.. nu face nimic din ce te-ar putea rani...

Dar daca realizezi ca... prietenul tau nu s-a schimbat mai deloc... ca te raneste si tine coada pe sus... In situatia asta ce faci? Cat lasi de la tine, cat ierti... iar...si iar... ? De unde stii care este momentul in care ar trebui sa pui punct, sa spui "pana aici".. sa spui.. "ar fi trebuit sa stii asta", "ar fi trebuit sa nu faci asta", "AR FI TREBUIT SA-TI DAI SEAMA PENTRU CA NU NE STIM DE IERI"