sâmbătă, 25 iulie 2009

Sub lupa stiintei - dragostea dureaza 3-4 ani


Dragostea se datoreaza unui cocktail de substante chimice care ne invadeaza simturile.
Cel mai important rol in alegerea partenerului il constituie feromonii. Fermonii sunt substante chimice pe care un organism le produce pentru a atrage un altul. Acestia sunt mesagerii chimici ai dragostei care sunt eliberati de catre femeie si barbat in mod natural.

Atunci cand ne indragostim, partenerul ne atrage in asa natura incat ardem de dorinta de a face sex cu el. De ce? Simplu..
Nivelul mare de dopamina din creier (unul dintre principalii neurotransmitatori de la nivelul sistemului nervos) ridica si nivelul de testosteron, asadar dopamina inunda ariile cerebrale importante, antreneaza si fluxul de testosteron, declansand dorinta sexuala. Testosteronul este principalul hormon masculin, si se transforma in estradiol la femei.

Atunci cand iubim, stimulenti naturali precum dopamina si noradrenalina din creier sunt asociati cu euforia, adica energie, optimism si motivare afectiva. Pe masura ce ei cresc, nivelul serotoninei scade. Serotonina are un rol important in aparitia depresiei si a anxietatii. Cercetatorii sustin ca persoanele cu sindromul obsesiv-compulsiv au un dezechilibru de serotonina. Daca nivelul de serotonina scade.. asta inseamna ca creierul experimenteaza o senzatie de drogare, de aici rezultand toate acele sentimente irationale si gandirea obsesiva a indragostitului: se gandeste incontinuu la cel iubit, il urmareste, ii atinge lucruile etc. Din cauza unui nivel crescut de dopamina, persoana indragostita se simte foarte bine in pielea ei.

Cu timpul insa, toate senzatiile minunate generate de fenilamina se diminueaza. Corpul se obisnuieste cu senzatia de euforie si avem nevoie de o supradoza pt a simti euforia. In final corpul nu mai poate produce suficient euforizant. Daca senzatia nu mai poate fi produsa, atunci corpul elibereaza "drogul dragostei". Efectul fenilaminei dureaza 3-4 ani. Cand efectul dispare, partenerul isi pierde aura de perfectiune. Inevitabil relatia incepe sa se rupa..

Dupa despartire dopamina joaca un rol major in relatia chimica cu fostul partener. Cand 2 persoane se despart, sursa de dopamina este blocata. Fostii parteneri experimenteaza simptome identice cu sevrajul, ca dependentii de droguri.

Pentru cei care rezista, vestile bune sunt ca alte substante euforizante incep sa le invadeze creierul, substante care declanseaza o paleta diferita de sentimente. Acestea sunt: ocitocina, substanta atasamentului si endorfinele care reprezinta confortul fizic.
***
PS. Articolul nu este preluat de pe un site, ci este rezultatul unei mici analize :P

luni, 13 iulie 2009

Trist..

Renuntam la un job, la o masina, la o opinie, la o vacanta, la o oja, la o pereche de cercei, la o camasa, la un mobil, la un drum, la o bucata de ciocolata, la o viziune, la un vis, la o carte, la o imagine, la copilarie, la un dar... la o iubire...
Ajungem sa renuntam chiar si la iubire.. chiar si la persoana de langa noi, la acele sentimente pe care preferam sa le innabusim decat sa le intelegem, la acele amintiri care ne-au unit si bucurat candva..
E trist.. pentru ca iubirea e mult mai mult decat orice mentiune de mai sus.. e mai greu de castigat, mai dificil de pastrat si e singura care te poate implini total..
Dar cati mai au astazi taria sa lupte pentru ea?

miercuri, 8 iulie 2009

Tu esti?



Eu nu sunt mandra ca sunt om.. pentru ca omul raneste fara sa se ii uite inapoi, ucide fara sa ii pese, distruge fara sa se gandeasca la consecinte, loveste cu duritate si sterge zambete cu o rapiditate nemaivazuta... Omul zbrobeste visele celorlalti dupa ce si le distruge pe ale sale doar pentru ca nu are puterea sa lupte.. ruineaza castelul iubirii si pateaza toate sentimentele pure.. intoarce spatele persoanei care i-a daruit fara sa stea pe ganduri viata, dragostea, sufletul si increderea.. Omul inceteaza voit sa creada in miracole si se ascunde in spatele unui intreg costum de halloween.. costum fals, rece si trist.. Calca peste suflete simple si violeaza intimitati ca si cand ar fi dreptul sau.. Se crede stapan peste natura si fiinte ca si cum asa i-a fost menirea.. Loveste animale doar pentru ca ii stau in cale sau ii tulbura linistea.. Taie, rupe, sfarama fara sa creeze nimic in schimb.. Se multumeste cu un destin prafuit si traieste pentru a muri cu lumanare, desi toata viata a stat in umbra si sufletul i-a fost stins..

Nu, eu nu vreau sa fiu un om simplu.. care si-a trait viata dupa cum i-a fost data, care a acceptat mizerii si linguseli doar pentru ca nu vedea alta optiune.. Eu nu vreau doar sa fiu.. eu vreau sa fiu extraordinara! Vreau sa fac diferenta, vreau sa schimb realitatea, vreau sa cert mult si sa transform lumea si mai mult.. cat mai mult..

Si abia atunci... abia atunci voi fi mandra ca sunt om...


Michael Jackson ~ Heal the world
Asculta mai multe audio Muzica

Azi.. ca poate maine e prea tarziu..














......
Da, suntem ipocriti..
L-am numit rege si l-am iubit un timp... apoi l-am criticat cand nu a mai fost perfect in ochii nostri, l-am injunghiat de mii de ori cu acuze grave, am ras de modul in care a decazut, am crezut in minciuni denigratoare, i-am murdarit imaginea, i-am urmarit fiecare pas, fiecare suflu, fiecare durere.. si nu pentru a-l ajuta, ci pentru a-l blama si huli..
Iar acum.. cand nu mai este.. toti ii asculta muzica, toti cumpara cd-uri, toti tin discursuri marete, toti scriu despre el, toti plang, toti il regreta, toti il preamaresc si ii recunosc meritele..
Dar unde am fost cu totii cand traia? Ce muzica am ascultat pana acum cateva zile? Pe cine iubeam atunci? De cine radeam cand citeam aberatiile din ziare?
O lume de ipocriti.. Abia acum realizam ce om extraordinar a fost.. Prin melodiile lui a luptat impotriva crimelor, a distrugerii si a suferintei, incercand sa salveze lumea care ne inconjoara.. sa o salveze chiar de noi insine si rautatea noastra..

De multe ori prietenii m-au intrebat de ce intotdeuna am pus mai presus animalele decat oamenii.. Va spun acum.. pentru ca niciun animal nu ar face ce face omul.. niciun animal nu ar distruge atat de mult tot ce se afla in jurul lui.. Omul distruge pamantul, cerul, iubirea, puritatea, fiinta... Niciun animal nu ar putea sa aiba sufletul atat de negru..

Oamenii nu fac nimic atunci cand trebuie..
Cati poeti au atins apogeul carierei dupa ce au decedat?
Cator pictori le-a fost recunoascut talentul abia dupa ce au disparut din lumea asta rea?
Cati oameni mareti au fost apreciati dupa ce inima li s-a oprit?
Cate persoane iubesc cu adevarat abia dupa ce si-au pierdut definitiv jumatatea?
Cati dintre noi regretam lucruri pe care nu le-am facut la timp?
Cati oameni stiu cu adevarat sa aprecieze ceea ce au langa ei IN ACEST MOMENT si cati credeti ca vor regreta maine faptul ca nu au facut-o..?

duminică, 5 iulie 2009

Cuvinte prea mari... prea repede..

Nu cred in cuvinte mari.. ele necesita timp, obstacole, demonstratii si convingeri puternice.. E usor pentru voi sa aruncati un "te iubesc", un "nu vreau sa te pierd", un "esti viata mea"... E usor pentru voi sa va jucati cu niste cuvinte a caror sens probabil nici nu le cunoasteti.. datorita obisnuintei de a gusta cat mai multe bomboanele din varful tortului.. E usor pentru voi sa "iubiti" cu pasiune azi.. iar maine sa se aprinda focul in alta parte.. la fel de puternic si viu in aparenta..

Ma intreb.. oare aveti un mecanism diferit si mai multe inimi mereu disponibile pentru prospaturi.. sau e o strategie de a folosi cuvintele doar pentru a ajunge in paradisul de jos?


Fetelor..

Nu mai asteptati ca printul sa va aduca toata lumea la picioare.. si nu-l mai credeti cand va promite tot cerul, cu tot cu luna si stele..

Nu mai acceptati atat de usor cuvinte mari.. daca simtiti ca inca nu este fundatia suficient de puternica cat sa sustina diamantele din varf..

Nu va mai amagiti si nu ii mai cautati scuze.. pentru ca cel care te vrea cu adevarat.. nu te va lasa niciodata sa-i scapi, si o va face in asa fel incat tu sa fi sigura
ca esti ceea ce isi doreste cel mai mult..