Exista deja.. dar tu nu stii..

Mi-am imaginat asta de o suta de ori, iar lucrurile nu se petreceau deloc asa.. cu mine.. insa cu tine da.. Ciudat.. ti-am zis ca ma bucur pentru tine.. Am mintit. Nu ma bucur pentru tine.. dar ma bucur sincer pentru mine.. era momentul.. si tu simteai asta.. Ciudat.. te-am privit in ochi si ei ti-au spus.. Ai crezut in ei.. Te-au mintit. Au facut-o pentru ca asa le-am spus eu sa o faca.. asa imi imaginasem eu mereu ca trebuie sa fie.. era normal, nu? Au fost idei doar..

Tu inca ai impresia ca "da".. pentru ca asa am vrut eu mereu sa crezi.. Am mintit. E un "nu" timid si gol.. inca putin speriat si vulnerabil.. L-ai ajutat sa se nasca si o sa il ajuti si sa creasca.. pentru ca e al tau.. al meu.. al nostru.. e rodul unei iubiri.. L-am creat impreuna.. Va trece mult timp.. va creste.. si atunci tu vei fi cel surprins.. Vei vedea ce mare si frumos s-a facut si ca.. seamana cu tine mai mult decat cu mine.. Va fi ceea ce erai tu odata.. eu nu eram asa.. Iar asta ma va face sa am grija de el si mai mult.. Va mai dura pana vom ajunge aici.. stiu si am rabdare.. Iar pana sa creasca el.. imi ramane doar sa te mint cu nostalgie si impacare..
Sau ma mint pe mine si minciuna e de fapt adevar, iar "nu" e "da"?

Azi sus.. maine jos..

Nu am reusit niciodata sa-mi dau seama daca dezamagirile pe care le-am avut de-a lungul timpului m-au coborat sau m-au urcat.. m-au facut mai puternica sau m-au doborat.. m-au schimbat sau mi-au intarit personalitatea.. m-au afectat profund sau le-am tratat cu indiferenta..

Dar stiu sigur ca:
- nu mi-au rapit stralucirea..
- nu mi-au smuls lacrimi..
- nu au lasat amprente..
- nu mi-au ucis visele si nici sperantele..
- nu mi-au modificat zambetul..

Azi nu ma vand.. poate maine

Ce este omul? Un vanzator care in fiecare zi acumuleaza tot mai multa experienta in domeniu.. De ce spun asta? Pentru ca toata viata nu facem decat sa ne vindem pe noi.. sa vindem o imagine in care nici noi nu credem atat de mult, dar pe care ne straduim sa ne-o insusim pentru ca.. asa pare mai indicat.

Ne vindem cand flirtam pentru ca vrem sa impresionam cat mai mult si cat mai repede..

Ne vindem cand iubim pentru ca incercam sa ne transformam in idealul parteneterului nostru..

Ne vindem la munca pentru ca vrem sa parem competenti si siguri pe noi desi nu avem nici cea mai mica idee ce ar trebui sa facem..

Ne vindem prietenilor pentru a obtine intelegere si respect..

Ne vindem necunoscutilor pentru a nu le face o impresie proasta..

Ne vindem cu ipocrizie celor pe care nu-i suportam pentru a obtine anumite avantaje..

Ne vindem noua o imaginea despre noi de care incercam sa ne convingem..

Ne vindem incercand sa ne perfectionam..

Suntem ca o masina pe care o tunam incontinuu pentru a sparge gura targului si "a muri toti dusmanii". Suntem un amalgam de calitati vazute la altii si preluate fortat pentru ca dau mai bine.. Dar oare perfectionarea asta nu duce la ceva mult prea fals? Mult prea sters? Oare nu eram mai puri, mai sinceri, mai directi, mai deschisi cand eram neslefuiti? Oare perfectionarea asta sufleteasca si mentala nu ne face sa pierdem exact acea esenta care ne definea in trecut? Oare vinderea nostra, a imaginii noastre nu ne face.. nefericiti?

Complici in complicatiile dragostei

Ce ciudati sunt oamenii cand iubesc.. si cand vad ca iubirea nu e doar un sentiment simplu si curat.. Ce ciudati sunt oamenii cand nu stiu ce sa mai schimbe din sistemul lor de iubire virusat..

Personal.. trec de la o stare la alta de parca as impleti iarna si vara in fiecare secunda.. Rad cand nu trebuie sa rad, plang cand nu am motiv, interpretez ce nu necesita interpretari si visez cand ar trebui sa fiu rationala.. Tip cand ar fi mai bine sa mangai si sarut cand ar trebui sa dau o palma.. alung cand ar trebui sa chem si tac atunci cand sub nicio forma nu ar trebui sa aleg asta.. Sunt orgolioasa cand trebuie sa las de la mine si fug cand as fi avut de fapt nevoie sa raman..

Ciudati sunt oamenii cand iubesc.. sau cand iubirea devine complicata.. iar complicatul de nesuportat..