luni, 15 martie 2010

Azi nu ma vand.. poate maine


Ce este omul? Un vanzator care in fiecare zi acumuleaza tot mai multa experienta in domeniu.. De ce spun asta? Pentru ca toata viata nu facem decat sa ne vindem pe noi.. sa vindem o imagine in care nici noi nu credem atat de mult, dar pe care ne straduim sa ne-o insusim pentru ca.. asa pare mai indicat.

Ne vindem cand flirtam pentru ca vrem sa impresionam cat mai mult si cat mai repede..

Ne vindem cand iubim pentru ca incercam sa ne transformam in idealul parteneterului nostru..

Ne vindem la munca pentru ca vrem sa parem competenti si siguri pe noi desi nu avem nici cea mai mica idee ce ar trebui sa facem..

Ne vindem prietenilor pentru a obtine intelegere si respect..

Ne vindem necunoscutilor pentru a nu le face o impresie proasta..

Ne vindem cu ipocrizie celor pe care nu-i suportam pentru a obtine anumite avantaje..

Ne vindem noua o imaginea despre noi de care incercam sa ne convingem..

Ne vindem incercand sa ne perfectionam..

Suntem ca o masina pe care o tunam incontinuu pentru a sparge gura targului si "a muri toti dusmanii". Suntem un amalgam de calitati vazute la altii si preluate fortat pentru ca dau mai bine.. Dar oare perfectionarea asta nu duce la ceva mult prea fals? Mult prea sters? Oare nu eram mai puri, mai sinceri, mai directi, mai deschisi cand eram neslefuiti? Oare perfectionarea asta sufleteasca si mentala nu ne face sa pierdem exact acea esenta care ne definea in trecut? Oare vinderea nostra, a imaginii noastre nu ne face.. nefericiti?

2 comentarii:

Sofistricat spunea...

toata viata am incercat sa fiu cat mai neslefuit, cum zici tu. eu m-am gandit la chestia asta si din perspectiva [palmei-omul pur] si a [pumnului-omul inchis in el]. ne nastem deschisi ca o palma si incet, incet, alungam ce e rau, ce e urat, ce e prost. atunci ne inchidem pe jumatate, "ca asa e normal". dar cu cat ne maturizam, cu atat incepem sa inchidem si celelalte parti: ce e frumos, ca e scump; ce e bun, ca e fraier; ce e destept, pentru ca avem rude care vin peste straini la importanta. nici nu stiu ce mai ramane deschis, si devenim astfel pumni in loc de palme. cum o fi bine?

Rosu de inger spunea...

Wai cat de frumos ai scris.. Nu m-am gandit niciodata la metafora asta.. :X:X
Intr-un fel (rational vorbind) e buna evolutia si goana dupa perfectiune.. dar daca ea ne duce la "inchiderea palmei" atunci eu fug de ea.. Nu vreau oameni "pumn" langa mine si nici pe mine nu ma vreau asa..