Intotdeauna am criticat barbatii, am aruncat cu acuze, i-am considerat nedrepti si insensibili, am blamat modul in care se comporta, i-am analizat fara simpatie, i-am caracterizat ca fiind copii cu arfe nemotivate, am scormonit cu pasiune dupa lipsuri si defecte si am atacat la randul meu cu falsa indiferenta..
Dar nu e vorba despre ei.. e vorba despre mine si alegerile mele.. Am stiut dintotdeuna cine ma iubeste dar am fugit.. am stiut cine ma intelege dar am plecat.. am stiut cine ma vrea dar nu am dat importanta.. am stiut cine mi-ar aduce luna de pe cer dar am refuzat.. am stiut cine mi-ar fi alaturi intotdeauna dar am respins.. am stiut cine m-ar fi putut face fericita si nu am acordat atentie..
Am alergat insa dupa oameni cu principii indoielnice, cu dorinte insipide si incolore, cu pasiuni zadarnice, cu multe usi ferecate, cu multe drumuri incalcite, cu obsesii de dimensiuni apreciabile, cu o multitudine de pretentii si ambitii prostesti.. Am cules din falsul Paradis oameni care ascund niste slabiciuni marcante in spatele unui caracter aparent puternic.. oameni care suspina dupa tandrete cu bratele inchise si reci..
Am ales deci iubiri complicate, brazdate de indoieli si construite cu incordare, dramatism si contraziceri..
Am ajuns la concluzia ca e gresit sa-i criticam pe cei pe care i-am lasat sa intre prea mult in vietile noastre, pe cei care au reusit sa ne reseteze componente importante ale sufletului.. pe cei care au mazgalit in locuri curate, pe cei care s-au ferit sa fie descoperiti.. pe cei care au plecat.. sau pe cei care au revenit..
Dar am putea in schimb sa ne criticam alegerile cu o asprime sincera care ne-am putea schimba viziunea despre dragoste si parteneri..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu