Mi s-a spus apasat si dur ca imi aduc trecutul in prezent.. Dar nu o fac eu, el se intoarce ca o vijelie si abia ce apuc sa inchid usa cu lacatul uitarii.. ca intra cu rapiditate pe fereastra nestingherit si mandru..
E frustrant si coplesitor, agasant si surprinzator.. darama tot in calea lui si scotoceste prin toate sertarele vechi si prafuite de sentimente ingropate.. Lasa in urma lui dezordine sentimentala si o incercare a mea mereu esuata de a zidi iar ferestrele.. Am plecat de atatea ori ca sa ajung in exact acelasi punct.. aceiasi oameni pica parca din cer si aceleasi valuri indraznete se transforma in furtuna pana sa apuc eu sa visez.. Dar nu eu sunt cea insetata dupa haos si dezordine..
Voi cum rupeti funiile trecutului si ce faceti cu paginile de atunci? Le intoarceti.. le rupeti.. le lipiti cand dorul devine mai apasator sau scrieti in continuare peste ele cu un pix mai gros..?
2 comentarii:
Trecutul nu trebue adus in prezent. Cred ca este periculos pentru integritatea unei persoane.Trebue sa te impaci cu perderile, neimplinirile din trecut si sa le lasi sa plece din prezentul tau. In acest sens timpul este un medic bun.Este mai usor cind nu te izolezi,cind iti pui noi scopuri,comunici mult s.a.
Ai foarte mare dreptate.. dar ce te faci daca el tot revine si revine chiar daca tu vrei sa mergi mai departe?
Trimiteți un comentariu