Mi-ai dăruit trei trandafiri

Mi-ai dăruit trei trandafiri în cel din urmă ceas,
M-am întrebat atunci de ce ... de ce au fost chiar trei ?
Abia târziu, când din cea fost, nimic n-a mai rămas
Parfumul lor mi-a spus ce tu ai vrut să-mi spui prin ei...


În primul fir, cel alb, ai pus clipa când te-am iubit,
Aşa cum nimeni n-a putut să-ţi simtă respirând
Profund, adâncul inimii pe care- am dormit
De-atâtea ori,fără suspin şi fără teamă-n gând...

În mijloc, trandafirul roz, splendoare-mprăştia,
Era iubirea ce ţi-o port aşa cum ştiu doar eu...
Să-ţi fiu un zbor din noapte-n zi cum nimeni n-ar putea
Să te iubeasc-atât de mult şi mai ales, mereu ..

Privesc culoarea cea de foc a ultimului fir
Şi-n roşul său ne-ascunde-adânc, adânc ... doar tu şi eu.
Nu vreau o altă floare, nu ! Tu eşti fin trandafir,
Ce veşnic va-nflori-n grădina sufletului meu ...

Mi-ai dăruit trei trandafiri … de ce au fost doar trei ?
De ce-am crezut că-mi vei lăsa iubirea ta în ei ?



(Mariana Eftimie Kabbout)