Desert

De ce te simt ca pe-un imens deşert,
Pe care dune de nisip – mocnind - ardeau ?
De ce-a fost vina ta şi totuşi cert
Până şi petecul de cer sub care stau ?

Cum ai putut s-apari şi să exişti
Într-o secundă ce-am ascuns-o-n veac ?
Şi cum puteai pământul ca să-l mişti
Cu-n singur gând ? Nu vreau să ştiu şi tac .

Chiar am ştiut c-aveai de gând să pleci
Cu mult timp înainte de-a veni.
Şterg de pe corpul meu urmele-ţi reci
Şi scad din viaţa mea , încă o zi ...

Mariana Eftimie Kabbout