"Gãseşte-mi paşii pe stãncile bãtrâne şi doar atunci vei ştii cã am plecat ...
Nu e un joc al dragostei nebune,lipsesc demult, dar nici nu ţi-a pãsat.
Sã plângi strigând spre cer şi sã te doarã... durerea sã ţi-o spargi de-acele stânci...
Gãseşte-mi paşii trişti din acea searã. Vei ştii cã am plecat cu-adevãrat atunci ...
Gãseşte-mi paşii pe stâncile bãtrâne. Numai atunci vei ştii cã am plecat.
Pãstreaz-aroma dragostei nebune ce ne-a unit, apoi ne-a-mprãştiat...
Pe stânci mai sunt şi azi doar flori de gheaţã şi-i frig pe mal ca-ntr-un castel pustiu,
Sãrutul meu ţi-ar da o nouã viaţã,dar l-ai gonit atunci şi-i prea târziu...
Gãseşte-mi paşii printre stropi de gheaţã, pe-acele stânci pe care am pãşit,
Vei ştii atunci cã am plecat, iubite ... şi doar atunci vei ştii cât m-ai rãnit..."
Mariana Eftimie Kabbout
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu