Mi-e foarte greu sa traiesc printre atatia oameni grabiti, oameni care nu au niciodata timp, oameni pesimisti care nu au incredere in nimeni, oameni carora le e frica sa viseze...
Mi-e foarte greu sa traiesc printre atatia oameni slabi, care renunta sa lupte pentru fericirea lor, oameni care se multumesc cu putin neavand puterea de a cere mai mult, de a crede ca exista mai mult si ca ei merita mai mult...
Mi-e foarte greu sa traiesc printre atatia oameni care au distrus paleta de culori cu care isi pictau existenta si care nu mai cred in povesti..si nici in miracole si nici in dragoste...
Si desi imi e greu.. refuz sa gandesc ca ei, refuz sa-mi pun singura piedici cum fac ei, refuz sa cred ca ceva este imposibil de realizat, refuz sa cred ca nu exista acea dragoste care sa-ti dea aripi si sa nu ne termine niciodata...
Si cred cu tarie ca am fi cu adevarat fericiti daca am stii sa fim si copii si adulti, si zapaciti si maturi, si naivi si optimisti, daca am zambi fara motive, daca nu am mai grabi lucrurile, daca nu am mai cauta explicatii, daca nu ne-am mai ascunde cand ne e frica si am gasi puterea de a infrunta, daca nu am mai accepta plecand capul, daca am fi intai sinceri cu noi si apoi cu ceilalti, daca am invata sa iertam si sa uitam, sa iubim cu sufletul si nu cu mintea, sa credem si sa speram, sa facem dragoste cu adevarat...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu