Mai ţes un vis când zorii nu au vlagă
Rupând tăcerea-n două, te mai chem...
Inimi-i spun cu grijă să aleagă
Din tot ce e, doar sunetul suprem.
Cobor o treaptă să te văd mai bine
Dar simt c-alunec şi mă-mprăştii lent...
Privindu-te mă regăsesc în tine,
Luptându-mă cu sufletu-mi absent.
Glasu-ţi dă buzna-n mintea-mi străjuită
Ca un neghiob ce-n uşă n-a bătut...
- N-am să te pierd iubita mea iubită...
- Cum poţi să pierzi ceva ce n-ai avut ?
(Mariana Eftimie Kabbout)
miercuri, 2 iulie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu