Bomboane pentru lacrimi...

De ce te-as mai vrea?

Poate pentru zambetul tau de copil inocent?
Poate pentru saruturile tale care imi deschid poarta spre nori?
Poate pentru privirea ta seducatoare care ma face sa ma topesc?
Poate pentru grija pe care mi-o porti atunci cand suntem impreuna?
Poate pentru sinceritatea brutala de care dai dovada uneori?


Sau poate nu... eu inca astept bomboanele..

Concluzii..

Daca ar stii leii ca urletul meu este de fapt un plans.. m-ar sfasia..
Daca ar stii lupii ca am colti iluzorici.. m-ar ucide..
Daca ar stii vulturii ca pietrele din mana le tin doar ca amintire.. m-ar ataca...
Daca ar stii oamenii ca raceala mea e de fapt caldura ascunsa.. ar profita..
Daca ai stii tu ca "lasa-ma in pace" inseamna de fapt ca am din ce in ce mai multa nevoie de tine.. ce ai face?
Daca ai stii ca te iubesc dar nu-ti pot spune, ce ai face?
Daca ai stii ca nepasarea mea aparenta este in realitate dorinta, iubire, dor si teama de toate acestea.. ce ai face?
.....ai fugi..? sau m-ai iubi mai mult?.....

Cred..

Cred in puterea vointei
Cred ca baietii pot fi cuceriti cu palavrageala desteapta + farmec personal
Cred in destin dar nu in totalitate
Cred ca ceea ce se intampla se intampla cu un motiv
Cred ca dragostea adevarata e doar o iluzie
Cred ca tacerea de multe ori spune mai mult decat ar face-o cuvintele..
Cred.. ca poate ar fi mai bine sa te uit, dar n-o voi face..
Cred ca adultii au ce invata de la cei mici..
Cred ca atunci cand luam decizii intr-o relatie nu trebuie sa ascultam vocea inimii, ci vocea faptelor lui/ei..
Cred ca in primul rand trebuie sa te respecti pe tine, pentru a fi tu respectat de ceilalti..
Cred ca esti doar un copil care are nevoie de jucarii, dar uiti ca jucariile nu ar trebui sa fie insufletite..
Cred ca e o prostie sa cersesti iubire la o poarta inchisa..
Cred ca ochii pot sa te minta foarte usor.. ei nu sunt oglinda sufletului..
Cred in iluziile pe care mi le servesc in fiecare zi la temperatura de 100grade

Matematica..

Nu vreau sa ne incurcam in cifre inutile, sa facem scaderile fara sa fie nevoie, sa ne grabim si sa adunam gresit, sa ne pierdem la jumatatea ecuatiei si sa nu mai apucam sa punem egal..

Esti mai puternic decat crezi..;)

.
Iubire data cu imprumut, juraminte incalcate, sentimente primite de pomana, lacrimi de dor, orgolii prea mari, scanteie pierduta in timp, nesimtiri pe tava, pasiune rece, zbor fara aripi, vise sparte, cioburi de suflet, farama pierduta, schimbare amara, drumuri despartite, flacara stinsa de vant, sperata desarta, cadere brusca din nori, intrebari fara raspuns, ganduri ucigatoare.. crima.. moarte..

..renastere...

Fara sa ne dam seama am murit si am inviat de o mie de ori.. am cazut, ne-am pierdut, ne-am ridicat, ne-am scuturat de praf si am mers mai departe.. lasand ceva in urma.. o amintire, o durere, o lacrima, un vis..
De cate ori a murit ceva din noi.. altceva a prins viata.. de aceea am reusit sa evoluam, sa ne maturizam, sa ne schimbam perceptiile, gandurile si atitudinile.. De fiecare data cand moare un stop de soare.. invie un gram de luna..

Daca vrei sa afli cat de puternic esti.. ia o lupa de detectiv si intoarce-te virtual pe drumul pe care l-ai facut pana acum.. Analizeaza-ti pasii si gropile in care ai cazut.. priveste pietrele care ti-au iesit in cale si apele pe care ai fost nevoit sa le treci, chiar daca nu stiai foarte bine sa inoti.. ascula glasul timid al pasilor tai si priveste increderea lor de azi..

Esti surpins?

Chiar crezi..? Gresesti !!!

Care este singurul defect care are puterea de a umbri absolut toate calitatile pe care o femeie le cauta la un barbat? Acela de a fi afemeiat.. si de a spune cu atata usurinta "da" unei partide de sex fara obligatii. Pot trece peste orice.. dar peste asta nu.. Fetelor.. nu acceptati si nu iertati!!! Asa cum noi putem sa rezistam tentatiei.. asa ar trebui si barbatii sa-si tina pantalonii pe ei.. ca doar nu le scade prestigiu.. sau le scade?! :))

Nu imi place sa te impart, nu-mi plac lucrurile pe jumatate si nu ma multumesc cu putin.. Vreau totul.. nu dintr-o data.. dar treptat.. insa vreau totul..
Cer mult? nu cred.. am pretentii sa primesc tot atat cat si ofer.. ma port cu tine asa cum meriti.. nu ma critica daca iti citesc doar faptele si sa nu fi uimit daca nu o sa te mai cred.. Iar daca m-ai facut sa plang.. sa stii ca nu ma poti recastiga cu cate o bomboana pentru fiecare lacrima..

Nu sunt perfecta...

Dar vreau...
Inainte.. iubeam imperfectiunea si tot ce imi exprima ea.. ma simteam speciala si diferita si imi imbratisam micile defecte cu zambete si acceptare..
Dar eu vreau sa fiu speciala in alt mod acum.. fiind tot mai aproape de perfectiune.. pentru mine.. pentru tine.. pentru noi..

Daca cerul ar fi perfectiunea.. as vrea sa gasesc liftul care sa ma duca acolo.. sa prind norii cu mainile mele.. apoi sa cobor si sa ne bucuram amandoi de pumnul de nori..
Daca marea ar fi perfectiunea.. as vrea sa gasesc calea de a fi o sirena doar pentru o zi, sa culeg secretele din adancurile ei..apoi sa ma intorc si sa le impletim impreuna cu vise si soapte..
Daca timpul ar fi perfectiunea... as vrea sa ma strecor in haina lui si sa ma fac invizibila.. sa-i colorez enigmele si sa ii fur orele.. Apoi sa ne intalnim pe strop de luna si saruturile noastre sa-l opreasca pentru totdeauna..
Daca matematica ar fi perfectiunea.. as vrea sa ascund intr-un dulap toate numerele in afara de numarul 2..

Doar iubirea ne poate face sa atingem perfectiunea.. sa o avem in mana pentru o clipa, acea clipa in care simti ca esti totul pentru el, ca ea e totul pentru tine.. acele minute in care ii poti asculta gandurile doar privindu-i ochii...

Viciul societatii...

De ce fumam? Ce intrebare stupida!!E logic sa fumam, nu? Toata lumea o face.. e la moda.. e un trend, cel care fumeaza e cool, da bine la imagine sa ai o tigara in mana,nu? Si in plus.. ce sa facem cand stam si asteptam autobuzul, trenul, un prieten.. ce putem face? Ne scoatem imediat din buzunar prietenul de nadejde si asteptam impreuna.. Ce sa facem cu mana dreapta cand bem o bere sau un suc? Lipseste ceva..o tigara.. Ce facem cand suntem in club si a bagat dj-ul o melodie nashpa? Momentul potrivit pentru a scoate o tzigara.. Fumatul dauneaza grav.. "Ei si?! Nu vreau sa traiesc o suta de ani" Suna cunoscut? Dar garantez ca o sa vreti.. Nimeni nu va spune ca este la varsta potrivita sa paraseasca pamantul.. chiar si pe patul de moarte veti lupta pentru viata..
Poate suna ciudat ca tocmai eu.. scriu despre fumat.. in acest mod.. dar totul se schimba atunci cand incep sa se adevereasca cele scrise pe pachetele de tigari..mesaje pe care noi le ignoram totaaaaaaaaal si chiar zambim ironic cand citim.. Toate duc la.. spital, tuburi, lacrimi, durere, infectie, regrete...


Info de pe net:

"O tigara contine 43 de substante chimice care cauzeaza cancerul. Cand isi iau doza de nicotina fumatorii inhaleaza alte patru mii de substante chimice."

"După 20 de minute de la ultima ţigară, tensiunea, ritmul cardiac şi circulaţia periferică pot avea valori mai bune.
După 12 ore, nivelul monoxidului de carbon din sânge este apropiat de valoarea pe care o au nefumătorii, iar după 48 de ore nicotina este eliminată din organism.
După 12 săptămâni se poate observa o mai bună funcţionare a aparatului cardiovascular şi a plămânilor.
După un an, riscul de a face infarct scade la jumătate, comparativ cu un fumător obişnuit.
După 10 ani se reduce la jumătate riscul de a face cancer de plămâni, iar după 15 ani riscul de a face infarct sau accidente vasculare este similar cu al nefumătorilor."

Acesta nu este un mesaj antifumat.. tot ce spun este ca fumam din motive prostesti, din ambitie, plictiseala, fite si din dorinta de a ne crea o imagine cat mai nonconformista si cat mai "dura". Traim prezentul fara sa ne gandim la urmari..

ROSU

Daca as fi pantof... ce pantof as putea fi?

Acum cativa ani as fi fost un pantof fara toc, comod, foarte colorat, cu mult galben, un pantof care sa atraga zambete si priviri, care sa nu se fereasca de nimic, nici de ploaie , nici de inghet... as fi fost un pantof dornic de a cunoaste alti pantofi.. de a se certa cu ei, de a se impaca, de a ocoli gropile( insa fara prea mult succes..) de a zburda fara sa se opreasca.. As fi fost un pantof care facea atat de multe incat nu facea de fapt nimic..


Acum sunt un pantof de un rosu puternic, cu toc nu foarte inalt, nici comod, nici incomod, care atrage priviri si uimire, care incerca sa ocoleasca mizeriile si baltile de pe strada, chiar daca nu reuseste de fiecare data, sunt un pantof visator, care iubeste culorile tari si parfumul ierbii, care cauta ceva, construieste nu se stie ce, se pierde pe undeva si apoi descopera.. Sunt acel pantof care se cuibareste sub razele soarelui si se crizeaza cand un stop de ploaie l-a atins.. Sunt acel pantof care astazi iti face rana si maine te face sa nu te mai poti opri din dansat ore intregi.. Sunt pantoful rosu care iubeste sincer si care te scoate totodata din minti..

Tu ce pantof crezi ca esti?

Iarna..

Indiferenta ucide.. sau cel putin ma face pe mine sa te ucid... Ce spui de putina gheata? Ce spui de putin vant si putina vijelie? Poate o sa-ti faca bine.. Hmm.. razele de soare te-au cam ars.. ai nevoie de un tratament special.. si.. mai rece.. ;)

Sa ne dezbracam...

Hai sa ne dezbracam.. macar pentru o zi, macar pentru o ora.. toti.. sa fim goi si sa nu ne ascundem, sa nu ne rusinam, sa fim mandri de ceea ce suntem si sa fim liberi...
Nu, nu de haine.. sa ne dezbracam de aparente.. sa dam jos hainele ireale ale imaginii pe care am creat-o cu multa migala de-a lungul timpului, sa rupem barierele constiintei noastre, sa oprim imitatia ieftina care ne acapareaza esenta, hai sa ne dezgolim sufletele de falsitate si minciuni si sa avem curajul sa aratam lumii cine suntem cu adevarat.. Sa avem curajul sa speram, sa visam, sa plangem, sa ne ridicam, sa zambim si sa ne acceptam...

Sa ne dezbracam de hainele ieftine si stralucitoare care nu reprezinta decat o copie mult prea departe de realitatea noastra sufleteasca si sa fim originali, sa fim noi... macar pentru o zi.. macar pentru o ora..

Invitatie la dans..

Un dans.. atat de dulce, atat de lin, pasional.. ravasitor.. atat de.. parfumat... un dans cu iluzii si sperante.. cu parfum si minciuni.. minciuni iertate.. totusi un dans dulce..ma las purtata de val... un val cristalin... inchid ochii...

..Furtuna.. ritmul se schimba.. dansul devine tot mai rapid... ma invartesti prea tare.. ma tii prea strans de mana... ma doare.. ma zapacesti.. ma conduci.. ma ametesti.. ma seduci.. ma revolt.. ma atragi... ma pierzi.. ma regasesti.. deschid ochii..
Un dans.. un dans calculat.. fermecator si rece.. atractiv si dur.. violent si sexy.. un dans de dorinta si abandon, cu ganduri si lacrimi, plin de greseli si consecinte..

Un dans.. un pacat.. o crima.. un dans ieftin.. un pacat delicios.. o crima sufleteasca... un final de relatie..
...ma consum... ma retrag... revin... ma respingi... ma provoci... ma doresti.. te urasc... te iubesc!
Fiecare relatie are propria ei muzica, propiul ei dans.. care este dansul relatiei tale? Care este ritmul ei?

De ce...

De ce nu pleci cand te alung?
De ce m-astepti si nu ajung?
De ce ma certi si tot gresesc?
De ce te vreau si te gonesc?
De ce ai ochi atat de rai?
De ce curg lacrimi din ai mei?
De ce de noi ma plictisesc?
De ce te mint si nu m-opresc?
De m-atragi si te refuz?
De ce te strig si nu m-auzi?
De ce privesti si te ascunzi?
De ce te chem si nu raspunzi?
De ce te-aduc azi stropii reci?
De ce furi aripi ca sa pleci?

Te urasc! te urasc!

E simplu.. te urasc... iar ura mea pentru tine nu e decat o iubire travestita.. iar tu stii asta... Sa te ia naiba! O sa-ti placa, stai linisit.. mergi acolo mereu, esti familiarizat cu locul..

De ce ai pretenii sa primesti totul fara ca tu sa oferi ceva? De ce iti ofer fara sa primesc? De ce te hranesti cu indiferenta si nesimtiri si le pui si altora pe tava? Ce te face sa crezi ca iti apartin.. chiar si dupa atata timp...? Jucator profesionist? Neaaah.. un vampir de suflete, care se ascunde de lumina iubirii si cauta doar intunericul...

De ce apari in viata mea ca sa mi-o schimbi iar? Chiar crezi ca am nevoie de schimbarea pe care tu mi-o cauzezi? Ei bine nu... vreau sa pleci imediat... in acest moment, sa iesi pe aceeasi usa pe care ai intrat si sa nu te uiti inapoi... ce daca o sa auzi voci palide de suflet strigandu-te.. oricum nu-ti pasa.. sa nu te uiti inapoi! Da-mi timp sa inchid usa.. da-mi timp sa o incui si mai da-mi timp sa renasc...

Realitati

Fiecare om isi schiteaza timid conturul realitatilor multiple in care traieste si cu timpul le aplica tot mai multa culoare pana ajunge un adevarat tabloul care reflecta cu exactitate si in detalii viata..

Traim intr-o multitudine de realitati.. prima este realitatea noastra exterioara.. care oglindeste modul in care privim si analizam ceea ce ne inconjoara, oglindeste actiunile noastre, deciziile, convingerile, principiile... Fiecare persoana traieste insa o alta realitate, priveste lumea prin alti ochi, unii mai critici, altii mai blanzi, unii mai rai, altii foarte timizi.. realitatea mea nu e si realitatea ta.. poate acesta este si unul din motivele pentru care oamenii nu se inteleg.. De fapt cautam acea jumatate care sa ne completeze realitatea.. nu poti sa lipesti o jumatate de minge de tenis cu o jumatate de minge de baschet.. pentru ca dimensiunile celor doua sunt mult prea diferite.. in acest caz dimensiunile reprezentand cugeratile, aspiratiile, principiile si modul cum e persoana se comporta pornind de la aceasta baza...

Foarte important este si universul nostru interior.. pe care ni-l conturam cu penita viselor, gandurilor, dorintelor, imaginatiei.. mai este de asemena universul iluzoric al noptii.. domnul somn scoate in fiecare seara din saculetzul magic cate un vis care reflecta ideile din subcostientul nostru, gandurile bine ascunse pe care nu avem curaj sa le spunem, actiunile pe care nu avem curaj sa le facem sau sa le recunoastem.. dar ele totusi exista..

Cum reusim totusi sa traim in toate aceste universuri? Foarte simplu o sa spuneti.. dar daca stam sa ne gandim nu e chiar asa... sunt atat de multi oameni care uita de universul realitatii exterioare si se refugiaza in cel interior.. granita este atat de usor de trecut.. si multi refuza pur si simplu sa priveasca lumea reala si isi creaza propria lor lume cu migala si fantezie incat pare sa o inghita pur si simplu pe cea reala..

Cel mai potrivit ar fi un echilibru intre aceste universuri, astfel incat sa iti confere siguranta, stabilitate si sa poti trai intr-un mod cat mai placut trecand atat prin culoarul cu vise si realizari, cat si prin tunelul cu dezamagiri si sperante..

Victima devine vanator..

Ieri credeai in orice, in oameni, in vise, in culori... aparai cu maiestrie o imagine iluzorie a lumii, ascultai cu interes graiul inselator al realitatii cotidiene, cautai comorile ascunse ale timpului-acest copil inocent cu parul impletit in ore si ani...

Astazi ai realizat ca timpul nu e un copil inocent.. ci este viclean, rasfatat si pus pe sotii, iar jocurile lui nu te mai pot distra si amuza, ci te invartesc, te rasucesc, te ametesc si te transforma continuu...Astazi ai descoperit ca ai fost jefuit, ti s-a furat un strop de stea din suflet si increderea a fost rapita cu brutalitate...

Cutremur in minte si-n suflet.. rasuna vocea razbunarii in minte si a dreptatii in suflet.. Bei o licoare dulce-amara de ganduri si pleci in lume calauzit de un sigur scop..
Ai fost victima ieri...cum e azi sa te simti vanator?

just asking...

Care este viziunea ta despre iubire?
Cata iubire se gaseste in tine?
Cat de mult din ea poti sa oferi?
Daca ar fi sa-ti imaginezi un personaj care sa o reprezinte.. care crezi ca ar fi calitatile si defectele lui?
La ce esti dispus sa renunti in schimbul ei?
Cum faci ca iubirea sa supravietuiasca?
Cum moare?
Si cel mai important.. cum reusesti sa-i redai viata si cum o convingi sa mai creada in ceva ce odata a dezamagit-o?

...just asking...

Inger si Demon

" Binele si Raul.. totul depinde de momentul in care unul sau altul ii taie calea oricarei fiinte umane " (Paulo Coelho)

Dumnezeu reprezinta perfectiunea... El a creat oamenii considerati a fi perfecti pentru o lume perfecta unde nu exista decat o singura regula... prin incalcarea acesteia oamenii si-au dovedit caracterul slab si manipulabil, slabiciunea fata de putere si dorinta a fi mai mult decat erau, de a avea mai mult decat aveau, si mai ales au dovedit vulnerabilitate in fata fortelor raului...

Aceste forte ale raului sunt ghidate de placerea unei lupte care merita sa fie data.. o batalie interioara.. data in mintea omului, in sufletul sau si care se oglindeste in caracterul si actiunile sale.. O batalie cu arme simple.. foarte simple.. dar hotaratoare.... o batalie intre placeri si respect, intre perversiune si demnitate, intre vulgaritate si finete, intre bogatia materiala si bogatia sufletului, intre cruzime si bunatate, intre minciuna si adevar...

Azi esti atins de Inger, maine de Diavol, azi straluceste mai mult Ingerul tau.. maine Diavolul castiga teren...

Acum gandeste-te putin la tine.. la actiunile tale, gandurile tale, atitudinea ta din ultimile luni, ultimul an sau mai mult.. cine este mai aproape de urechea ta si iti sopteste ce sa faci si cine este mai departe? Pe cine ai indepartat voit si de ce? Cat mai conteaza pentru tine astazi adevarul, dreptatea, onestitatea, iubirea, bunatatea, respectul de sine si pentru cei din jur, frumusetea sufleteasca, corectitudinea..? Da.. stiu ce gandesti acum.. este al naibii de greu sa mai imbratisezi valorile astea in ziua de azi, nu? Intr-o lume asa de rea si perfida trebuie sa te aperi,nu? ...trebuie sa arati ca esti tare, ca esti rau, ca te impui, ca nu-ti pasa si ca trebuie sa-ti atingi scopul prin orice mijloace.. poate chiar calcand pe cadavre...
Sa fie acesta singurul mod de a supravietui?
Si totusi...cand te speli.. nu simti deseori ca este o actiune incompleta? Ca iti cureti trupul.. dar rautatea din sufletul tau ramane tot acolo...?

"Where do fallen angels go?
I just don't know...
Where do fallen angels go?
They just keep falling...."

aparente inselatoare...

Traim intr-o lume a iluziei, pe o insula ispititoare, intr-un castel de aparente inselatoare, inconjurati de aparitii mascate.. o lume imbracata in amagiri, minciuni, secrete si suflete dezgolite, invelita cu o perdea tranparenta numita timp.. o lume care soarbe fiecare picatura fierbinte si otravitoare a pasiunii dezlantuite si murdare..o lume care se hraneste doar cu vise si pacate...

Aparitiile mascate.. suntem noi, inconjurati de zidul indiferentei, al fumului de tigara si al mandriei.. Sangeram, dar zambim pentru a ascunde rana, negam si contrazicem pentru a ascunde teama, suspinam, dar ne razbunam pentru a ascunde sentimente... ne coloram transparenta cu vopsele ieftine si false si este de-a dreptul uimtor cat de mult pot pacali cateva culori frumoase...

Intr-o lume atat de periculoasa avem tot dreptul sa ne ascundem sub o masca iluzorie, seducatoare si viclena.. avem tot dreptul sa ne camuflam, sa impiedicam razele noi si firave ale sufletului sa stabata cai inselatoare pentru a nu fi cuprinse de intuneric si lacrimi... avem tot dreptul sa ne construim un acoperis pentru a ne feri de ploaie, vant sau furtuna... avem tot dreptul....

Sa fie bine..? Sa fie rau..? Doar timpul ne va dezvalui misterul..

zeita..

Sunt zeita.. sunt zeita focului.. il creez, il aprind, il ofer.. il impletesc in 10 codite de minciuni inocente... te surpind, te provoc, te atrag prin scantei si sclipiri.. ma ascund dupa nori, ma cauti in razele apusului.. imi intri in joc.. ma ard, te arzi, te doare stiu... pe mine nu ma doare.. eu sunt zeita focului..
Te privesc, zambesc si plec.. sau poate asta crezi tu ca fac.. Dar poti sa ma stingi.. cu o lacrima.. o vei face?

poveste....

Iubeste-ma cand iti ofer un zambet, dar iubeste-ma si mai mult cand iti ofer o lacrima... Nu ma iubi doar cand sunt calma, am nevoie de multa iubire cand incep sa ma crizez si sa o iau razna..
Iubeste-mi certitudinile, dar iubeste-mi si dubiile.. iubeste intrebarile, dar mai mult raspunsurile..
Iubeste-ma pentru ceea ce iti imaginezi ca sunt...dar de o suta de ori mai mult pentru ceea ce sunt...
Nu ma iubi doar cand sunt pe tocuri si in fusta, iubeste-ma si cand am o sapca in cap si adidasi in picioare, nu ma iubi doar cand parul meu e aranjat, pentru ca maine poate o sa-l fac albastru.. da..iubeste-ma chiar si cu parul albastru...
Iubeste-ma si cand sunt serioasa dar si cand ma alint si ma port prosteste... si cand sunt cu picioarele pe pamant dar si cand sunt zbor printre nori.. de fapt.. iubeste-ma doar cand sunt cu capul in nori ca nu am niciodata picioarele pe pamant..
Nu ma iubi doar cand te astept.. iubeste-ma chiar mai mult cand fug de tine..
Iubeste-ma si cand sunt eleganta, dar si cand ma impiedic si cad in plina strada... si cand iti aduc o prajitura, dar si cand iti ard mancarea.. si cand sunt puternica, dar si cand imi e frica de intuneric si de omu' de sub pat..
Iubeste-ma si cand te sarut dar si cand sunt nervoasa si arunc cu obiecte in tine..
..tu doar.. fereste-te..saruta-ma.. si iubeste-ma..:)

De ce iubim... barbatii?

De ce iubim.. barbatii?

Iubim barbatii pentru ca stiu cum sa ne faca sa ne simtim cu adevarat femei... pentru ca incearca sa ne inteleaga.. si chiar daca de multe ori nu reusesc,ei tot ne iubesc; ii iubim pentru ca ne dau dreptate desi de multe ori nu avem; pentru ca ne suporta toanele, maimutarelile, fitele..; pentru ca dau dovada de multa rabdare.. avand in vedere ca suntem complicate, schimbatoare si imprevizibile..

Barbatii se mandresc cu noi, ne apreciaza si ne pretuiesc; ne potenteaza calitatile; ne aduc echilibru; ne transforma in ceva ce nu stiam ca putem fi, devenim mai bune, mai blande, mai frumoase, mai iubitoare, mai pasionale..

Ii iubim pentru ca ne ocrotesc si se bat pentru noi.. pentru ca ne fac mereru surprize si ne aduc flori si ciocolata, pentru ca toata noaptea ne strang in brate, pentru ca ne lasa libere si nu ne constrang..

Iubim barbatii pentru ca stim ca sub masca aceea dura se ascunde un copil care se hraneste cu dragoste...pentru ca dimineata e mai dulce cu el langa tine in pat, pentru ca ne spun ca ne iubesc exact atunci cand avem nevoie de asta, pentru ca sunt sensibili si sufera desi nu vor sa recunoasca, pentru ca se dau cocosi, pentru ca ne completeaza, pentru ca ne fac sa ne simtim cu adevarat femei...


De ce uram barbatii?

Uram barbatii pentru ca ne mint si au impresia ca nu ne dam seama, pentru ca ne inseala cu scuza ca sunt barbati, pentru ca stau la meciuri si jocuri de calculator uitand de noi, pentru ca au pretentia sa le iertam boacanele, pentru ca nu vad viata cum o vedem noi, pentru ca fug de responsabilitati, pentru ca sunt prea mandri si orgoliosi..

Uram barbatii pentru ca intorc imediat capul dupa sani mari si picioare lungi, pentru ca isi imagineaza scene de sex cu vecina de la parter sau doamna din statia de masina, pentru ca nu sunt receptivi la nevoile noastre.. pentru ca noi sustinem ca facem dragoste cu ei, iar ei sustin ca fac sex cu noi...

Uram barbatii pentru ca sunt indecisi si irationali, pentru ca sunt dezordonati, dezorganizati, pentru ca dau mereu cu bata-n balta, pentru ca atunci cand trebuie sa ia decizii importante sunt de negasit..

Uram barbatii pentru ca reusesc sa ne faca sa-i iubim atat de mult in ciuda a tot ce am scris mai sus...

Un drum...

Vreau sa te scot din minti.. vreau sa te enervez.. sa te duc la extreme.. sa te imping, sa te trag, sa te lovesc, sa te ridic, sa te atac, sa te intorc, sa te ametesc, sa inebunesti, sa tipi, sa arunci cu obiecte, sa dai cu pumnii in pereti, sa fumezi incontinuu, sa o iei raznaaaaaaaaa...

Apoi vreau sa plangi... sa suferi, sa inchizi ochii si sa iti amintesti tot, sa iti doresti sa uiti si sa nu poti, sa visezi ca dai timpul inapoi si visul sa se transforme in cosmar.. sa te doara si sa regreti...

Si doar dupa aceea te voi lasa sa ma strangi puternic in brate, sa ma saruti pasional si razasitor, sa ma alinti cum numai tu stii, sa ma rasfeti cu kissuri si ciocolata, sa te joci cu parul meu, sa asculti vocea inimii mele.. sa ma iubesti si sa patrunzi in universul meu...

Azi o sa fur...

O sa-ti fur privirea aia dulce de copil tembel si alintat..

O sa-ti fur toate dorintele, asteptarile, aspiratiile..

O sa-ti fur aripile si o sa zbor uitandu-ma inapoi..

O sa fur curcubeul gandurilor tale.. dar nu orice ganduri... o sa-ti fur gandurile ascunse..acelea pe care nu le-ai spus nimanui...

O sa te fur pentru un dans.. un dans pasional..ravasitor...rapid... o sa te invartesc, o sa te intorc, o sa te rasucesc, o sa te zapacesc, o sa te pierd, o sa te regasesc, o sa inchizi ochii, o sa ti-i deschid, o sa ma pivesti ..iar..si iar...si iar.. si nu o sa uiti niciodata acel dans...

O sa-ti fur visele si o sa presar farmec de aur peste ele..

O sa-ti fur juramantul pe care stiu ca-l vei incalca intr-o zi..

O sa-ti fur noaptea si o sa o pictez in culorile amorului pur si inselator..

O sa-ti fur o lacrima.. o lacrima amara si rece..o lacrima grea si fierbinte.. o lacrima aspra si stinsa.. o bijuterie pentru trecut...

O sa fur toate stelele care stralucesc timide in ochii tai..

O sa-ti fur o soapta mincinoasa si-o voi planta intr-un ghiveci de povesti..

O sa fur dulceata buzelor tale si le voi otravi cu venin de iubire..

O sa-ti fur idealul si o sa te imbat cu altul nou..

O sa-ti fur o clipa din viata si o sa o impletesc cu clipa mea....

O sa-ti fur un sarut si o sa ma invelesc cu el toata noaptea...

O sa-ti fur o imbratisare purpurie si o sa o colorez cum vreau eu...

O sa-ti fur inima si nu o vei mai gasi.. dar stai linistit.. o sa am grija de ea..

..Azi.. o sa te fur pe tine.. pentru o zi, o ora, o clipa.. dar pentru totdeauna..

OnLy tOdAy...

Ei bine... da.. azi sunt sincera.. Nu, nu doar sincera, azi sunt incredibil de sincera.. Nu, nu sunt doar incredibil de sincera... azi sunt brutal de sincera... Nu, nu doar brutal de sincera... azi sunt insuportabil de sincera... Hmmm.. faci fata?

Azi iti spun tot ce simt, tot ce cred despre tine, azi nu te mai invelesc in cuvinte frumoase ca sa ascund mucegaiul, nu o sa te mai protejez cu minciunele gratuite, dar nici nu o sa tac...
Azi o sa-ti spun cat esti de prost, cat esti de urata, cat esti de imatur, cat esti de vulgara... azi o sa cer insitent doamnelor mai multa virginitate, azi o sa insist ca barbatii sa se dezbrace de absurditate, arfe si mofturi..
Sustii ca vrei adevarul.. foarte bine.. iti voi pregati o portie foarte piperata si picanta de adevar.. dar de ce presimt ca nu o sa-ti placa si o sa-mi ceri apa?

Cu totii cerem sa nu fim mintiti.. dar cat de pregatiti suntem sa suportam spinii adevararului?

un da si un nu...

**Ieri te-am asteptat.. ca sa fug azi de tine..
**Da..azi o sa te uit... stii de ce? pentru ca maine sa te pot iubi ca la inceput..
**Maine o sa gresesc.. o fac ca sa ma ierti...
**Intr-o zi o sa te pun sa-mi culegi flacari.. da.. stiu ce am scris..nu sunt nebuna... vreau sa-mi culegi flacari si sa te arzi... o sa zambesc privindu-te...
**De maine o sa tin regim.. de vise.. si tu o sa ma intrebi " de ce? " Si ghici ce.. nu o sa-ti raspund...
**Ieri.. ti-am aflat toate fanteziile.. tu nu stii asta.. am intrat la tine in dulap si ti-am rascolit amintirile, ti-am sifonat gandurile, ti-am impaturit asteptarile..
**Tot ieri.. am inceput sa te urasc.. sa te urasc cu dragoste si sa te iubesc cu ura..
**Da, am mintit.. nu a fost ieri asta...
**Crezi ca...? Neah.. habar nu ai...
**Da... eu eram atunci... nu credeai ca sunt eu? Eu eram.. dar nu asa cum ma stiai tu... Nu ti-a venit sa crezi,nu? Ei bine.. sa nu crezi..
**Da.. tu erai atunci.. stiu asta... desi crezi ca nu stiu... dar tu nu stii ce stiu eu...
**Si totusi in ziua aia... mi-as fi dorit sa taci.. De ce? Ca sa vorbesc eu... ca sa auzi ce nu ai auzit, ca sa-ti pot spune ce nu ti-am spus, ca sa intelegi ce nu ai inteles...
**Da.. stiu ce vrei sa zici acum.. dar te-ai gandit daca mai vreau sa ascult?
**Da, eu renunt.. dar tu sa nu faci asta...
**Sunt foarte bine, du-te departe.. dar nu foarte departe...
**Nu.. nu am fugit atunci de tine ca sa nu ma mai gasesti... am fugit ca sa ma cauti...
**Nu.. nu te-am intrebat atunci ca sa-mi raspunzi... te-am intrebat ca sa realizezi..
**Ieri te-am omorat, ca sa te pot invia azi.. nu stiai asta,nu?
**Intr-o zi ma voi prinde ca m-ai mintit... dar o sa te iert.. pentru ca ai mintit frumos...
**Dar... azi o sa te uit.. stii de ce? Ca maine sa te pot iubi ca la inceput.. si-apoi sa te uit iar...

Imblanzirea unei flacari

"Vine o vreme cand mintea proprie iti este un educator suficient" (anonim)
Cat de mult putem sa ne autoeducam? Si care ne sunt limitele din acest punct de vedere?
Incepem prin educatia data de parinti, continuam cu educatia data de prieteni, data de viata insasi, de experientele prin care trecem si apoi ajungem sa ne educam singuri... Dar ce anume putem educa si ce nu? Gusturile nu se discuta, dar se cultiva.. foarte adevarat, cu timpul ne perfectionam, evoluam, ne schimbam gusturile odata cu conceptiile. Daca ne educam conceptiile, nu inseamna ca ne putem educa mintea, ca ne putem controla gandirea, ratiunea? Ne educam mintea prin lucruri traite si lucruri citite, prin practic si teoretic. Toate aceste schimbari care se produc la nivel mental au efecte asupra personalitatii noastre.

Dar cata ratiune este in sentimente? Se spune ca partea afectiva este independenta, ea nu tine cont de motive, justificari, nevoi sau concepte... Personal consider ca sufletul priveste si analizeaza prin ochii mintii... Dorintele sufletului evolueaza si ele, cu timpul ajungi sa ceri tot mai mult de la persoana iubita, sa o vezi diferit fata de cum o vedeai in trecut.. sentimentele insa raman aceleasi, insa gandirea se schimba.. si odata cu gandirea se produc si modificari interioare.. Desi poate sa para ciudat, consider ca si sufletul gandeste si de multe ori se sinconizeaza perfect cu ratiunea. Nu ai putea avea sentimente puternice fata de o persoana care actioneaza contrar principilor tale, ci cauti acea persoana care sa se aproprie de idealul de barbat sau femeie.. care este de fapt o idee... a mintii. Iubim nebuneste gandind cu mintea, amintirile trec prin suflet si raman in memorie, fiind o legatura permanenta intre cele doua..

Deci ne putem educa gusturile, odata cu ele gandirea si prin gandire sufletul... Oamenii insa nu fac lucrul acesta, fiind poate cel mai greu dintre toate.. sa-ti educi sufletul.. Acum o sa vina intrebarea.."Daca sentimentele au o doza de rational.. de ce suferim atunci cand vrem sa uitam persoana iubita si desi ne dorim acest lucru nu reusim?" Pentru ca simplul fapt de a ne gandi sa uitam pe cineva inseamna ca ne gandim la acea persoana.. ideea nu ar trebui sa fie sa uitam si punct, ci de ce vrem sa uitam... trebuie sa privim prin ochii ratiunii si sa cautam motivele alegerii noastre...

Melodie...

Am realizat ca oamenii pierd mult prea multe lucruri datorita lipsei de curaj...
Am realizat ca nu exista " momentul potrivit"... exista doar teama de a actiona si dorinta de a amana..
Am realizat ca majoritatea oamenilor se indragostesc mai degraba de un zambet, multa energie si optimism decat de frumusete si echilibru...
Am realizat ca tu ceri mult mai mult decat oferi...
Am realizat ca lumea nu se va schimba daca nu incep schimbarile chiar de la tine..
Am realizat ca purtam masca pentru ca ne simtim vulnerabili.. si nu stim cand sa renuntam la ea..
Am realizat ca pragul maturitatii e foarte greu de atins.. si nu se atinge odata cu varsta..
Am realizat ca ne ranim unul pe altul pentru ca am fost raniti amandoi inainte si vrem sa ne razbunam..
Am realizat ca inca nu ne cunoastem.. nu stim ce vrem, ce putem, care ne sunt limitele.. si cel mai important.. nu ne stim defectele.. sau le stim dar inchidem ochii...
Am realizat ca cel mai greu lucru este.. sa iei decizii...
Am realizat ca verbul cel mai important este.. a alege...
Am realizat ca toata viata oamenii.. cauta.. cand sunt mici cauta obiecte, lucruri stalucitoare sau jucarii, apoi cauta prietenia, distractia, iubirea, stabilitatea, familia, bani, cauta si cauta si cauta.. si niciodata nu sunt multumiti..
Am realizat ca oamenii nu mai au rabdare unii cu altii, iarta tot mai greu si renunta tot mai usor..
Am realizat ca.. oamenii nu mai citesc.. si e trist..
Am realizat ca toti dam vina pe timp si nu pe incapacitatea noastra de a-l organiza...
Am realizat ca oamenii acorda mult prea mult timp infatisarii si tot mai putin sufletului...
Am realizat ca oamenii spun din ce in ce mai usor "te iubesc"
Am realizat ca devenim nepasatori...
Am realizat ca e asa de usor sa critici si sa-ti bati joc...
Am realizat ca toti ne plangem ca e praf dar nu-l stergem...
Am realizat ca oamenii isi pierd credinta...
Am realizat ca tot ce am scris mai sus e nebunie, dar e adevarat...
Am realizat... ca si tu ai realizat toate astea si ca nici eu..si nici tu.. nu vom face nimic in privinta asta..

Dar am mai realizat ceva...
Ca unii oameni chiar incerca sa se schimbe..
Ca trebuie sa privim viata din unghiul potrivit..
Ca de cele mai multe ori eforturile iti sunt rasplatite....
Ca trebuie doar sa ai curaj si sa crezi in tine...
Ca oamenii chiar sunt dispusi sa renunte la masca.. trebuie doar sa ai rabdare si sa le oferi increderea ta..
Ca prietenia adevarata are o valoare mult mai mare decat toti banii din lume adunati... si pentru ea merita sa lupti...
Ca ai mai multe de castigat daca iti deschizi inima in fata oamenilor.. decat daca te inchizi in tine..
Ca atunci cand iti doresti cu adevarat ceva trebuie sa lupti si nu sa astepti sa pice din cer..
Ca toti oamenii sunt speciali in felul lor si merita atentie..
Ca merita sa incerci.. De ce? Pentru ca nu ai ce sa pierzi...
Ca nu e bine sa regreti... mereu o poti lua de la capat...
Ca lucrurile care sunt interzise sunt mai incitante.. nu studia asa mult regulile, incalca-le cu prudenta..
Ca cele mai dulci vise le ai cu ochii deschisi...

Tu ce ai realizat?

Imaginea cuvantului

Care este imaginea cuvintelor tale? Mai au ele vreo imagine? Daca da.. unde e ? De ce nimeni nu o mai vede? Cuvantul este unitatea fundamentala de comunicare a unui inteles. Dar ce te faci atunci cand cuvintele o iau razna? Oamenii vorbesc din ce in ce mai mult, dar in ciuda acestui fapt ei se asculta si se inteleg tot mai putin.. E ca si cum si-ar servi unii altora o tava plina de prajituri fara zahar, ciocolata, frisca si fructe.. Si totusi ne-am obisnuit sa mancam aceste prajituri si sa ne imaginam cat de gustoase sunt..

Cuvintele s-au dezbracat de esenta, acum sunt goale si timide, unde le este magia? Cine mai simte adevarata magie a cuvantului, cine mai tresare la cuvintele "te iubesc? ", cine mai apreciaza cu adevarat un "imi pare rau"? Oamenii nu mai au timp sa se pretiasca nici macar intre ei.. ce sa mai zic de a pretui cuvintele... Grabiti, ingandurati, nu mai au rabdare sa caute cuvintele potrivite pentru a comunica, cuvintele care sa le reprezinte cel mai bine starea, care sa le oglindeasca sentimentele.. si de aceea de multe ori ideea lor nu se reflecta in ceea ce au spus, nu este inteleasa, iar de aici pornesc confuziile, erorile, incurcaturile... Oamenii nu mai stiu nici macar tacerea sa o asculte, nu o mai percep... nu mai patrund in misterul ei, nu-i mai descopera enigmele si nici macar nu mai incearca, nu-i mai dezvaluie tainele, nu-i mai simt nevoia...

Tacerea si cuvantul.. 2 copii care se joaca si nu sunt intelesi..

Ce este cuvantul?
- instrumentul perfect de a ne exterioriza, de a ne dezvalui sentimentele, trairile, de a ne exprima gandurile...
- stire, veste, informatie
- o parte din tine... propoziile, frazele, replicile tale iti reflecta personalitatea
- un mod de a-i cunoaste pe cei din jurul tau, prin cuvinte, prin comunicarea cu ei...
- cea mai grea si dureroasa arma
- motiv, ratiune, scop
- haina care inveleste adevarul si minciuna
- muzica dorintelor

Ce este tacerea?
- un cod
- a ascunde ceva, a cauta in interiorul tau... un raspuns, o amanare
- rezultatul unei discutii lungi care si-a pus amprenta asupra ta si asupra gandurilor tale
- analiza situatiilor, a persoanelor, a lucrurilor marunte sau analiza ideilor
- pauza, negru
- strategie
- framantare, asteptare, cautare
- exprimare a dispretului
- controlare a furiei
- lacrima sufletului

intrebari...

Te-ai intrebat vreodata daca esti multumit(a) de lumea ta?
Te-ai intrebat vreodata daca stii cu adevarat sa "citesti" oamenii sau daca doar ii inventezi pe zi ce trece?
Te-ai intrebat vreodata de ce iti place ce iti place si de ce urasti ce urasti?
Te-ai intrebat vreodata de ce iti este teama?
Te-ai intrebat vreodata de cate ori te-ai ars tot jucandu-te cu focul?
Te-ai intrebat vreodata de ce totusi ai continuat sa faci asta?
Te-ai intrebat vreodata de ce iti e frica de sentimente puternice?
Te-ai intrebat vreodata de ce sexul e mai usor ca dragostea?
Te-ai intrebat vreodata de ce urasti criticile?
Te-ai intrebat vreodata de ce e cerul albastru?
Te-ai intrebat vreodata de ce nu e patratul rotund?
Te-ai intrebat vreodata de ce iti place sa provoci?
Te-ai intrebat vreodata de ce urasti sa pierzi?
Te-ai intrebat vreodata de ce dragostea e oarba?
Te-ai intrebat vreodata ce motiv ai sa plangi si ce motiv ai sa razi si daca ele sunt cu adevarat intemeiate?
Te-ai intrebat vreodata de ce creezi confuzie in jurul tau?
Te-ai intrebat vreodata daca ceilalti observa ca ochii tai ascund secrete?
Te-ai intrebat vreodata de ce ai refuzat sa te schimbi?
Te-ai intrebat vreodata daca ai face cu adevarat fata adevarului?
Te-ai intrebat vreodata cum ar fi sa citesti gandurile oamenilor?
Te-ai intrebat vreodata care sunt limitele tale?
Te-ai intrebat vreodata de ce ai mai multe fete?
Te-ai intrebat vreodata de ce zici nu, desi stii ca de fapt ai vrea sa zici da?
Te-ai intrebat vreodata daca atunci cand ai zis ca ramai sau pleci.. chiar era ceea ce iti doreai?
Te-ai intrebat vreodata daca privesti lumea prin ochii mintii sau ai sufletului?
Te-ai intrebat vreodata daca meriti tot ce ti se ofera?
Te-ai intrebat vreodata de ce..?
Te-ai intrebat vreodata cum ar fi daca..?
Si inainte sa te intrebi toate acestea, intreaba-te de ce o faci..

Just do it! ;)

Hey you.. wake up! Ai adormit in lumea cenusie, plina de griji si praf, plina de framantari si reguli, plina de plictiseala si principii, plina de fixatii si migala...

Gandesti prea mult, te consumi prea mult, analizezi prea mult..... PIERZI PREA MULT!

O viata ai, traieste-o... dar traieste-o cu cap!
O varsta ai, simte-o... ce poti face acum, la 20 de ani, nu mai poti sa faci la 40 si timpul nu se mai intoarce pentru tine.. Acum ai lumea la picioare, mai tarziu nu se stie daca o vei mai avea, acum ai tot ce vrei, tinerete, prieteni si TIMP! mai ales timp... de lipsa lui vei suferi mai tarziu si acesta este crudul adevar..

Viata e ca o mancare... cu cat are mai multe condimente, cu atat e mai gustoasa, daca are numai zahar e prea dulce si devine gretoasa, prea multa sare te face sa nu o poti manca.. totul sta in arta de a combina.. piper, ardei iute.. trebuia sa contina de toate... Condimenteaza-ti viata dupa placul tau si profita de tot ce iti ofera ea.. Nu te priva de toate placerile varstei, traieste la maxxxxim, traieste clipa, este momentul nostru sa ne distram, sa descoperim lumea care ne inconjoara, oamenii si cel mai important.. sa ne descoperim pe noi! Rupe lanturile grijilor, escaladeaza muntele nelinistilor, sterge praful de rutina care s-a asternul conformatil in viata ta si infrange-ti gandirea de om batran, incatusat de norme, convingeri exagerate, prejudecati...

Stil ;)

Imi plac unghiile patrate,lungi si mov, imi plac pernele mici, imi place onoarea, imi place luna plina si insangerata, imi plac valurile, culoarea rosie, imi plac concluziile, imi plac inimioarele desenate pe nisip, imi place spiridusul verde care in fiecare noapte imi spune o poveste, imi plac baloanele si visele colorate, imi place independenta, imi place intunericul doar atunci cand stiu ca pot aprinde cand vreau lumina.., imi place prima ninsoare, imi place varietatea, imi plac oamenii originali, imi place sa incalc reguli, sa ies din tipare, sa nu renut, imi place sa fiu rea, sa nu iert( pe baieti evident:p ) , imi place sa fiu crazy, imi plac pozele alb-negru, imi plac cartofii prajiti si tigarile... imi place noapte, imi plac baietii cu personalitate, imi plac greselile noi, nu cele repetate la nesfarsit, imi plac blondele destepte, imi plac muraturile, amintirile, florile cu spini, imi place barfa cu fetele, dezordinea, scopul, fotoliul portocaliu, imi place sa fiu contrazisa, dar doar cu argumente solide, imi plac dusurile reci, desenele animate, portocalele si biliardul, imi plac vampirii, oamenii ticniti, tentatia, leaganele, imi place sa analizez, imi plac clatitele, scrisorile, intrebarile si imperfectiunea...

Iubesc: optimismul, frumusetea si maximele.

Nu-mi plac oamenii care vorbesc tare, colturile, nu-mi plac petele, nu-mi plac principiile, regulile, pampalaii, oja alba, nu-mi place confuzia, critica, nu-mi place sa nu stiu, sa nu pot, sa nu vreau, nu-mi place sa alerg dupa autobuz, nu-mi plac oamenii care nu au auzit de deodorant, nu-mi place conturul buzelor depasit cu ruj, nu-mi place minciuna gratuita, nu-mi place sa spal vase, nu-mi place negrul, nu-mi plac ochelarii, toamna, sa caut si sa nu gasesc, nu-mi plac fitzele, nu-mi place scartaitul usilor, frica, nu-mi place cand sunt sunata atunci cand dorm, nu-mi place cand nu platesc cu aceeasi moneda, nu-mi plac morcovii, telina, lauda, iluziile, nu-mi place sa ma plictisesc, nu-mi place nimicul, vinovatia, nu-mi place stabilitatea, nu-mi plac gropile din Bucuresti, nu-mi place tacerea, nu-mi place sa-mi iau teapa, nu-mi place transparenta, nu-mi plac constrangerile, ridicolul, lacrimile, nu-mi place vocea pitigaiata, nu-mi plac peretii, nu-mi plac pedepsele, chelia, nu-mi place intoleranta, eticheta, excentricitatea, nu-mi plac drumurile drepte, neincredrea si asteptarea...

Urasc: ipocrizia, boschetarii si monotonia.

Vreau... sa am parul blond cu suvinte albastre, sa conduc o broscuta cu buline, sa zbor pe o matura, sa fiu ziua femeie si noaptea barbat, sa vorbesc cu ratele, vreau sa schiez pe nori si sa matur tara de prosti....

************************************************************

Un straniu de roz

Oamenii... creaturi mult prea slabe care se considera puternice... fiinte atat de nebune si totodata atat de tematoare.. frumos ambalate, urat asamblate... arunca cu ochii inchisi si cersesc la palatul lucrurilor pierdute.. se ascund de soare cand e prea puternic si uita sa se intoarca spre el cand raman fara lumina..

Se dezbraca de esenta si imbratiseaza aparenta pe pielea goala si apoi se intreaba de ce ii doare... Asculta mii de voci si sunete.. ale marii, ale oamenilor, ale pasarilor, dar nu aud vocea inimii... Privesc lumea prin ochelari de lemn si se intreaba de ce nu vad bine.. Se invelesc in plapuma de gheata si tanjesc dupa caldura..

Fiinte care gandesc dragostea in loc sa o simta, se razboiesc cu destinul si fac pace cu haousul... se rup de credinte, se agata de iluzii si cad in deznadejde... aprind lumina in incaperile casei, dar nu si in incaperile sufletului... se ratacesc prin o mie de ganduri si se pierd in detalii... cauta in cenusa amintirilor si se ard, cauta in marea viitorului si ii ia valul.. dar uita sa caute in prezent..

Oamenii... fiinte nebune care uita ca pana si masca lor invizibila ii va trada la un moment dat...

Vezi...ai...dar uiti...

Ce reprezinta o floare fara parfum? Dar noaptea fara stele? Dar stiloul fara cerneala? Dar parfumul fara esenta?...ce reprezinta femeia fara feminitate...?

Conceptului de femeie i-a fost mereu asociata ideea de feminitate, de gratie, de sensibiliatate, timiditate, duiosie, frumusete, pasiune, farmec, suflet, delicatete, senzualitate ... Unde sunt astazi aceste calitati? Unde s-au pierdut si cine le ajuta sa se intoarca? Femeia este intr-o continua transformare... Nu a fost decat un singur pas de la senzualitate pana la vulgaritate, imoralitate si de la pasiune la obscenitate... Bautura, betia, vocabularul murdar, poate chiar si fumatul excesiv.. toate acestea nu o fac pe femeie sa para mai interesanta in fata unui barbat...ci..poate chiar patetica... Niciun barbat nu-si doreste o relatie cu.. o persoana cu chip de femeie si atitudine de barbat...

Floarea fara parfum nu mai reprezinta o atractie, nimic nu se compara cu momentul in care te trezesti dimineata mangaiat de miseasma florilor din camera ta... Iar noaptea fara satele ar fi prea goala, prea intunecata...prea seaca... Stiloul fara cerneala..ar fi..degeaba.. il vezi, il ai dar il uiti... Zadarnic este si parfumul fara esenta.... Iar femeia fara feminitate ...nu este femeie....

Micile imperfectiuni perfecte...

Toti oamenii vorbesc despre perfectiune... este un nou trend...sa tinda spre perfectiune... sa caute perfectiunea si sa-si doreasca sa fie perfecti... Si mereu raman dezamagiti cand realizeaza ca perfectiunea este doar un mit, o idee...
Oamenii isi cauta jumatatea... dar cum sa fie ea? E simplu.. si-au creat un ideal pe care il cauta si nu se lasa pana nu gasesc o apropriere cat mai mare intre ideea perfecta de jumatate si persoana reala...
Dar hai sa ne imaginam ceva...un barbat perfect...cu un corp bine lucrat la sala, eventual brunet cu ochii albastrii...care parca iti citeste gandurile de fiecare data cand isi alege hainele... se poarta cu tine exact asa cum iti doresti tu sa o faca, este destept, cultivat, romantic si pur si simplu fara sa ai ce sa-i reprosezi... pentru ca este....PERFECT...
Sau o fata.. corp perfect, picioare lungi, blonda cu ochii albastrii, sexy... evident ca seamana cu o papusica Barbie, desteapta, descurcareata, cu o inima mare, care mereu se comporta asa cum iti doresti tu... si chiar daca ai cauta motive de repros nu ai gasi... pentru ca este..PERFECTA...

Ti-ai dori un astfel de prieten/prietena?
Eu nu cred... Desi nu ne dam seama..micile imperfectiuni ale noastre ne dau originalitate, ne dau culoare.. prin imperfectiune totul devine captivant, distractiv, piperat...
Daca am trai intr-o lume perfecta, cu oameni perfecti am muri de plictiseala..

Stii ce ar fi perfect? Sa ne acceptam imperfectiunile si sa le descoperim farmecul...

Frumusetea riscului...

Sa-ti asculti inima sau sa urmezi pasii ghidati de ratiune? Sa-ti arati sentimentele sau sa pari indiferent desi in realitate nu esti? De ce sunt tot mai putine persoane care isi asculta inima cu adevarat si se lasa indrumati de sentimente? Oare nu realizeaza ca pierd cu aceasta atitudine?

De ce se tem cel mai mult oamenii? E simplu... se tem sa faca un pas nou.... sa rosteasca un cuvant nemairostit... si se tem ca toate acestea le va provoca suferinta.. Cineva a zis ca daca nu risti..nu castigi.. foarte bine spus... Daca te inchizi intr-o incapere si consideri ca acolo ai tot ceea iti doresti, te inseli... pentru ca nu vei cunoaste niciodata soarele, marea, nisipul... Daca vrei sa privesti lumea doar prin gaura cheii nu vei trece niciodata dincolo de aparenta... Daca iti porti sufletul mereu intr-o carapace te vei obisnui prea mult cu intunericul... Si totusi multi fac acest lucru..

Oamenilor le lipseste curajul.. ei stau pe tarm si sa isi imagineaza ca sunt in larg... E mult mai usor sa iti imaginezi un lucru decat sa il faci... Poti sa-ti imaginezi orice..aici nu sunt limite, nu sunt bariere, iti concepi propria ta lume dupa gustul tau, cu culorile si pensulele tale... Dar ce faci cand te izbesti de realitate?

Se spune ca cel mai bine in viata e sa ai rabdare, sa astepti... daca vrei sa vezi curcubeul trebuie sa astepti sa vina ploaia, daca vrei sa vezi ghioceii trebuie sa astepti sa infloreasca..insa nu astepta si cand iubesti...
Cel caruia ii este frica sa iubeasca este nedemn de ea, franele interioare nu te aproprie de castig...ci de pierdere...

Deci risca daca iti doresti cu adevarat ceva.. si daca il/o iubesti, atunci fa totul... iar momentul pe care il astepti pentru a actiona nu va fi si nu a fost..el este...mai tarziu e posibil sa nici nu mai fie...Iubeste la timp persoana de langa tine..caci mai tarziu poate fi imposibil...

Camera rece de foc...

Nu uita ca in spatele buzunarului de la piept se afla o inima... De ce oamenii uita acest lucru? De ce isi arunca sufletul intr-un colt rece si contruiesc in jurul lui un zid de cuvinte fara rost, de negare, de suferinta, de teama...

De ce camera sufletului este asa de dezordonata? Oamenii nu stiu ce vor, nu stiu cand vor, cauta ceea ce fuge de ei, fug de ceea ce ii cauta, nu stiu ce sa ceara, nu stiu ce si cand sa ofere.. dar insa au pretentii sa primeasca desi nu dau...si promit sa ofere desi nu au...

Imagineaza-ti camera sufletului tau.. cum arata ea? Cate lucruri sunt aruncate pe pat, pe birou, pe covor si cate se afla la locul lor? Cat de primitoare este sau cat de rece? Este camera mai mult goala sau totul este inghesuit? Cand ai sters ultima data praful in camera sufletului tau?

Ce rar isi pun oamenii aceste intrebari...

O camera rece de foc..acesta este sufletul.. un foc inghetat... si totusi pacat.. Pacat ca oamenii au uitat sa iubeasca cu adevarat, pacat ca oamenii renunta atat de usor la un lucru... la o persoana, pacat ca uita sa ierte, pacat ca nu realizeaza ce au si cand au..pacat ca au inceput sa se deschida unii altora tot mai greu.. pacat ca au uitat ca lumina intra in sufletul unei persoane doar daca poarta iubirii este deschisa...

Licuricii din trecut...

Iti propun un joc..e simplu...nu trebuie decat sa te concentrezi putin... Stinge lumina si priveste in jurul tau..incearca sa simti intunericul care s-a instalat confortabil in acea clipa. Deschide fereastra larg si respira adanc aerul de la miezul noptii...apoi inchide ochii si gandeste-te la lucrul pe care ai dori sa-l schimbi din trecutul tau... Asculta tacerea noptii si analizeaza cuvintele mintii tale.. Lasa-le sa curga, sa alunece usor prin locurile de care altadata ai fi fugit, prin amintirile pe care le-ai fi dorit a fi uitate, printre lacrimile din trecut si incercarile esuate. In urmatorul moment o sa incepi sa-ti pui intrebari... "De ce am facut atunci asta?", " Daca as fi actionat diferit situatia ar fi fost alta acum "...Nu simti ca te chinuie intrebarile astea de fiecare data?

Lucrurile nu sunt asa de complicate pe cat le complicam noi oamenii.. Ca sa intelegem mai bine un lucru noi il despicam in toate partile, incercam sa-l privim din toate unghiurile posibile, fara sa ne dam seama ca ne pierdem in detalii si pierdem exact esentialul.

Oamenii gresesc... apoi regreta... cu timpul intrebarile incep sa apara si nu fac decat sa largeasca golul deja existent... apoi uita si fara sa-si dea seama fac aceleasi greseli... Abia atunci isi aduc aminte de trecut..

Dar cuvantul "iertare" nu ar mai avea o asemenea insemnatate daca nu am gresi... e normal sa ierti, e dificil de realizat insa... Ce-i impiedica pe oameni sa ierte? Orgoliul.... dezamagirea.... durerea.... Oare care sentiment e mai puternic..sa fi dezamagit sau sa regreti? Dezamagit poti fi azi, maine, peste o saptamana.. dar odata si odata golul tot se va umple..de acea persoana sau de alta... dar de regretat poti sa regreti toata viata... Si totusi degeaba o faci daca nu inveti nimic din asta si faci apoi aceleasi greseli!

Invata din faptele tale din trecut si din urmarile pe care le-au avut....invata din sfaturile prietenilor tai adevarati pentru ca ei nu au de ce sa te minta .... invata din povestile oamenilor pentru ca nu se stie cand vei pati si tu ceva asemanator .... invata din palmele pe care le primesti de la oameni pentru ca au avut poate un motiv intemeiat...
REGRETA MAI PUTIN SI INVATA MAI MULT!