Ganduri calduroase de iarna..

E momentul sa fim mai buni.. macar acum.. macar de sarbatori..
E timpul sa invatam sa iertam cu adevarat, sa iubim din tot sufletul, sa oferim caldura si zambete..
E momentul pentru un "te iubesc", pentru un sarut pasional si o imbratisare cereasca..
E timpul sa invatam sa ne deschidem inima mai mult decat pana acum.. in fata oamenilor care merita cu adevarat.. in fata persoanei iubite.. in fata viitorului..
Hai sa aruncam toate vorbele urate, toate gandurile negre, toata neicrederea si tot scepticismul..
Hai sa ne curatam sufletul de toate rautatile care s-au acumulat de-a lungul anului si sa pornim pe un alt drum.. mai curat.. mai sigur si mai promitator..
Sa intram in noul an cu sufletul impacat.. cu veselie si optimism.. cu planuri si sperante..
E timpul sa aruncam lacatele inimii in mare si sa ne avantam in valurile unei iubiri irationale si rupta din basme..
Propun sa inchidem portile nemultumirilor, criticilor, conditiilor, gafelor, certurilor, pretentiilor si sa uitam toate lucrurile care ne-au torturat fara mila somnul..
Hai sa traim iubind si sa iubim sa traim!!

Eu fug.. iar tu esti mereu in spatele meu..

Cum sa imi aspir definitiv nevoia de tine daca tu faci mereu dezordine avand nevoie de mine?

Cum sa inteleg jumatatea ta ce face parte din mine si cum sa accepti jumatatea mea ce face parte din tine?

Cum sa nu mai renunt la mine pentru tine si sa renunti doar tu la tine pentru mine?

Cum sa nu mai vreau sa incerc si sa nu mai incerci nici tu sa vrei?

Cum sa am incredere in minciuna ta, dar eu sa te conving totusi de adevarul meu?

Cum sa iti arat ca te intorci fara sens.. pentru ca nu ai plecat de fapt niciodata?

Si totusi cum sa nu simt frigul cand tu imbratisezi tot ce eu ignor?

Dar cum sa nu te saturi de caldura daca eu te sufoc cu un adevar pe care nu-l accepti?

Cum sa renunt la noi daca tu imi amintesti mereu sa nu o fac?

Cum sa te indepartez dulce greseala.. cand eu imi doresc doar sa ma invalui cu a ta imperfectiune si sa fugim departe de perfectiunea iubirilor din jur?

Suntem ceea ce gandim despre noi..

Oamenii nu se pot debarasa de constiinta vie a imperfectiunilor lor.. nu-si pot accepta nici cele mai mici slabiciuni si se cufunda in regrete si dezamagiri. Ajung de multe ori sa se lase invaluiti de critici si nesiguranta, urmand apoi sa piarda tot ce este mai frumos din ei si din viata ce le-a fost data..

Eu as spune ca nu conteaza cat esti de frumos, de destept, de bogat, de creativ, de impunator, de atractiv, de dinamic, de sclipitor, de stilat, de fermecator, de talentat.. Perfectiunea nu consta in uniformitate si impecabilitate.. ci chiar in micile imperfectiuni care reusesc sa stearga praful unei vieti monotone.. Este mai important sa ai un suflet curat, sa te cunosti suficient de bine cat sa poti face o lista mare de calitati care sa iti umbreasca considerabil defectele.. e mai important sa iti cunosti limitele si performantele, evolutiile si ambitiile, implinirile si telurile.. Este mai important sa ai incredere in ceea ce esti, in ceea ce ai si in ceea ce poti face, decat sa te focusezi pe ceea ce altii detin in plus fata de tine..

Suntem ceea ce gandim despre noi si vindem lumii intregi imaginea pe care o vedem in noi.. Increderea ne poate ajuta sa gasim acea cheita care deschide larg usa unei vieti traite cu zambetul pe buze.

Negru si alb..

Fiecare om are.. un trecut de ingropat... o mare iubire sfaramata in mici bucatele.. greseli din care nu a invatat nimic.. un moment in care ar face orice pentru a da timpul inapoi.. un vis la care a fost nevoit sa renunte.. stafii pe care trebuie sa le lase in spate.. o poza careia simte nevoia sa-i dea foc... doi ochi pe care nu ii poate uita.. un fluturas care inca zburataceste prin stomac.. un sentiment pe care il ignora la nesfarsit.. o melodie care il face sa planga.. o iertare pe care nu o poate oferi.. un glas pe care il uraste.. un cadou pe care nu-l poate arunca.. un gand pe care nu are curajul sa-l spuna.. un orgoliu datorita caruia a pierdut candva.. o lupta pe care nu o poate castiga.. o palma pe care nu o poate da.. o crima pe care a savarsit-o doar in imaginatie, un principiu peste care a calcat si un set de intrebari care nu isi au raspuns..

Dar in acelasi timp are... un viitor curat pe care acum incepe sa-l picteze.. o melodie care ii da putere.. o speranta care nu-l paraseste niciodata.. o mangaiere care vine mereu de unde nu se asteapta.. un tel pe care incearca sa-l atinga.. un vis nazdravan care ii deschide o alta lume.. o ambitie care il ajuta sa se ridice.. un ajutor care il uimeste prin caldura pe care o emana.. un moment in care simte ca poate realiza tot ceea ce-si doreste.. o inima deschisa pentru a imbratisa fericirea si o voce interioara care ii spune sa nu renunte orice s-ar intampla..

Lectie de suflet..

CIOC!CIOC!
-Cine bate la poarta sufletului meu?
-Sunt eu... strainul din iarna... alerg de vreme buna cu visele mele reci in buzunarul drept si cu iluziile de gheata in cel stang... am obosit, mi-e frig.. doresc sa intru...
-Strainule bine-ai venit.. O sa-ti transform visele reci in soapte dulci si iluziile de gheata in mangaieli fierbinti..
.......dupa un timp.......
-Strainule de ce ma anunta iarna ca e timpul sa pleci?
-Am poposit destul.. m-am incalzit... si-acum m-asteapta drumuri lungi..

CIOC!CIOC!
-Cine bate la poarta sufletului meu?
-Sunt eu... strainul din noapte.. alerg prin lume imbracat in intuneric si teama... doresc sa vad lumina acestui salas...
-Strainule bine-ai venit... O sa te invalui in raze de amor si o sa-ti impletesc un vesmant de stele...
.......dupa un timp.......
-Strainule de ce ma anunta noaptea ca e timpul sa pleci?
-E timpul sa-mi continui drumul cu vesmantul tau de stele... acum pot alerga prin intuneric mai usor..

CIOC!CIOC!
-Cine bate la poarta sufletului meu?
-Sunt eu... strainul de argint...
-Acesta nu-i loc de popas..de stat o zi si-apoi plecat... asta-i loc sfant si nu permit picior viclean sa-l calce... Strainule nu-i loc aici de tine... nu am ce vrei, fa bine.. pleaca!
-Bine...am sa plec precum iti e dorinta.. dar mai trist decat am fost, mai rece si intunecat.. Ai aruncat cu vorbe grele si ai ranit un suflet cald.. Nu pacaleala am cautat.. ci o viata de m-ai fi lasat, ti-as fi cusut noi rasarituri pe panza stearsa a sufletului tau..

Stau de vorba cu mine..

Hai macar pentru o zi sa stam de vorba cu noi.. aparenta noastra sa dialogheze cu esenta.. exteriorul sa-i vorbeasca interiorului.. sufletul sa discute cu ratiunea.. ingerul din noi sa comunice cu demonul din noi.. adevarul nostru cu minciuna launtrica, eticheta pusa de societate cu imaginea reala..

Hai macar pentru o zi sa nu mai acceptam niciun sfat de la nimeni si sa ne sfatuim doar noi.. Care e cel mai bun sfat pe care ti-l poti da in momentul asta? Ai fi uimit sa descoperi ca toate raspunsurile intrebarilor tale.. se afla in tine..

Curatenie de toamna!

De ce?

Pentru ca s-au adunat prea multe firimituri si resturi din trecut care ocupa un loc nemeritat in sertarele prezentului meu..

Pentru ca o buna perioada de timp m-am ambitionat sa le ingramadesc in diferite locuri neavand la momentul respectiv puterea psihica de a le arunca..

Pentru ca am crezut cu naivitate si inocenta ca timpul va lasa praful sa se aseze, inselandu-ma insa profund..

Pentru ca acolo stau tonalite pacate dulci ce imi dicteaza si astazi existenta si nu-mi redau deloc libertatea...

Pentru ca au facut prea mare dezordine intr-un spatiu prea mic.. si nu a mai ramas loc de noi petale, zambete si promisiuni...

Pentru ca nu si-au castigat corect acele locuri si le ocupa in mod ilegal, frauduos si abuziv..

E timpul deci sa eliberez in mod fortat vechile fantome care bantuie cu nerusinare cersind drepturi pe care nu mai sunt in masura sa le ceara si nici eu dispusa sa le ofer.

Nu mai pastrez nici o farama din trecut care incearca inca o data sa imi creioneze fantezii si vise in care nu mai am incredere..

Anulez si sterg orice urma de creion ce intentioneaza cu pasiune surda sa mazgaleasca rasaritul si apusul prezentului meu..

Si de data asta fara nici cel mai mic drept de apel..

Aici sunt.. aici am vrut..

Daca privesc in urma imi recunosc zglobismul si zambetul inocent.. dar peste care s-a tras acum o perdea fina de parsivitate..

Daca privesc n urma imi recunosc opimismul si visarea, dar peste care a nins cu fulgi de promisiuni si juraminte..

Daca privesc in urma imi recunosc dezordinea sufleteasca, dar care acum e intr-un continuu proces de armonizare si restructurare..

Daca privesc in urma imi recunosc bataile ascunse si prefacute al inimii, dar peste care timpul a presarat cu acceptare si adevar..

Daca privesc in urma imi recunosc greselile si piedicile, dar care au fost inlocuite cu tarie de caracter si indiferenta..

Daca privesc in urma imi recunosc pretentiile si asteptarile, dar care acum ard sub un nou val de de culori si rezultate..

Daca privesc in urma vad aceeasi persoana, dar ingradita de principii gustoase si severe care imi reamenajeaza de fiecare data compartimentele sufletului si ale ratiunii.

Pagini ce nu au fost rupte..

Mi s-a spus apasat si dur ca imi aduc trecutul in prezent.. Dar nu o fac eu, el se intoarce ca o vijelie si abia ce apuc sa inchid usa cu lacatul uitarii.. ca intra cu rapiditate pe fereastra nestingherit si mandru..

E frustrant si coplesitor, agasant si surprinzator.. darama tot in calea lui si scotoceste prin toate sertarele vechi si prafuite de sentimente ingropate.. Lasa in urma lui dezordine sentimentala si o incercare a mea mereu esuata de a zidi iar ferestrele.. Am plecat de atatea ori ca sa ajung in exact acelasi punct.. aceiasi oameni pica parca din cer si aceleasi valuri indraznete se transforma in furtuna pana sa apuc eu sa visez.. Dar nu eu sunt cea insetata dupa haos si dezordine..

Voi cum rupeti funiile trecutului si ce faceti cu paginile de atunci? Le intoarceti.. le rupeti.. le lipiti cand dorul devine mai apasator sau scrieti in continuare peste ele cu un pix mai gros..?

SMS pentru o viata!

Nu vom stii niciodata cat de pretioasa este viata pana nu suntem la un pas de a o pierde.. Ne este dificil sa ne punem in situatia celui bolnav.. dar numai facand asta putem invata sa fim recunoscatori pentru abilitatatile de a vorbi, de a ne misca, de a vedea sau auzi.. Acest caz este real, persoana care cere ajutorul se numara printre cunoscutii mei si sper ca oamenii cu suflet sa doneze 2 euro la numarul 890.

Strangem putin cate putin si speram sa ii salvam viata!

Razvan Zainescu (31 de ani) ducea o viata normala alaturi de sotia sa pana cand anul trecut a fost cuprins de convulsii si si-a pierdut cunostinta. I s-a oprit respiratia si a avut nevoie de 40 de minute de resuscitare si 6 injectii de adrenalina in inima. A intrat in coma si a fost diagnosticat cu Encefalopatie Hipoxo-ischemica, avand leziuni pe creier. Sansele pe care le-au dat doctorii au fost minime in ceea ce priveste recuperarea lui. 20 de zile mai tarziu a iesit din coma dar fara a se putea misca in vreun fel. Au urmat tratamente peste tratamente in Germania si Polonia, rezultatele fiind mici dar motivante. Acum Razvan isi deplaseaza cativa cm picioarele, ridica 3-4 cm piciorul, intoarce capul, ajuta putin atunci cand este mutat de pe o parte pe alta si comunica prin clipit. Zambeste cand se bucura si uneori plange linistit.. Este nevoie de ajutorul unei intregi echipe: un internist, 2 neurologi, un medic homeopat, un medic pt acupunctura, terapeuti pt kinetoterapie, masaj, reiki. Imaginati-va deci care este efortul financiar..

Cat inseamna pentru voi 2 euro? Ce ziceti de 2 euro pentru o viata? Trimite un SMS la 890 si donezi 2 euro pentru tratamentul lui Razvan. Hai sa fim oameni macar acum..

Pentru mediatizarea acestui caz, va rugam sa ne ajutati prin postarea pe site-urile si blogurile voastre a bannerului are anunta aceasta campanie.

Site-ul lui Razvan: http://www.razvan-zainescu.eu/

Razvan suntem alaturi de tine!!!!!!!

And when she finally forgets you, don't you dare remember her...

M-ai mintit.. te-am mintit.. am uitat.. ai venit.. m-am intors.. ai fugit.. am iubit.. ai tulburat.. m-ai chemat.. am suferit.. te-am iertat.. ai profitat.. te-am urat.. m-ai zapacit.. am plecat.. si iar ai venit..
Jocul asta te tine in viata, dar mie imi ia din ea..
Nu inteleg de ce oamenii se intorc in locul de unde au plecat.. Si de ce o fac daca nici ei nu stiu sigur ca pot ramane de tot? De ce renunta atat de usor daca sunt aripi pe care nu le pot uita.. daca sunt inca zambete impregnate in suflete? De ce nu au dasfacut nodurile iubirii atunci.. cand inca nu trecuresa peste ea o iarna cu viscol si o toamna cu ploi? De ce asteapta parfumul indiferentei ca sa le trezeasca iar simturile dragostei? De ce dezgroapa sentimetele vii inghesuite intr-o cutie de arama care nu doreste a fi deschisa?
De ce se intorc..?

Ce-ai fi fost daca..?

Daca eram o luna, as fi fost... martie
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost... duminica
Daca eram o parte a zilei, as fi fost... dimineata
Daca eram un animal marin, as fi fost... un calutz de mare
Daca eram o directie, as fi fost... oblica
Daca eram o virtute, as fi luat-o razna.. Nu as fi putut fi virtute cu siguranta..
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost... Mata Hari
Daca eram o planeta, as fi fost... Venus
Daca eram un lichid, as fi fost... licoarea dragostei
Daca eram o piatra, as fi fost... citrin
Daca eram o pasare, as fi fost... un pescarus
Daca eram o planta, as fi fost... o papadie
Daca eram un tip de vreme, as fi fost... "soare cu dinti"
Daca eram un instrument muzical, as fi fost... o trompeta
Daca eram o emotie, as fi fost... vibratia indragostitului- fluturasii primei intalniri
Daca eram un sunet, as fi fost... sunetul ploii
Daca eram un element, as fi fost... apa
Daca eram un cantec, as fi fost... 4 Non Blondes- What's up
Daca eram un film, as fi fost... Magie in Manhatan
Daca eram o carte, as fi fost... Memoriile unei gheise de Arthur Golden
Daca eram un fel de mancare, as fi fost... inghetata, dulce si rece in acelasi timp..
Daca eram un oras, as fi fost... un oras din perioada "La Belle Epoque", poate Paris..
Daca eram un gust, as fi fost... dulce-acrisor
Daca eram o aroma, as fi fost... aroma brazilor
Daca eram o culoare, as fi fost... turcoaz
Daca eram un material, as fi fost... matase
Daca eram un cuvant, as fi fost... "fantezie"
Daca eram o parte a corpului, as fi fost... picioarele
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost... zambetul
Daca eram o materie de scoala, as fi fost.. sexologie
Daca era un personaj de desene animate, as fi fost... Pocahontas
Daca eram o forma, as fi fost... forma de capsuna ;)
Daca eram un numar as fi fost... 13
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost... vapor
Daca eram o haina, as fi fost... bolero

Pe unde mergi profita pana pleci..

Dar profita frumos.. ia tot ce e mai bun din viata.. gusta toate fructele fericirii, deschide-ti ochii in fata lucrurilor cu adevarat frumoase, deschide-ti sufletul in fata oamenilor cu adevarat speciali, zambeste fara sa ti se ceara un zambet si iubeste fara sa cauti explicatii.. Nu iti inchide existenta intr-un bol de monotonie si banalitate, fii pasional, fii copil, fii visator, fii piperat, fii asa cum vrei tu sa fi, nu cum se asteapta altii.. fa tot ce vrei sa faci, nu ce ar vrea ceilalti sa te vada facand.. Nu incerca sa-i mai multumesti pe cei din jurul tau, multumeste-te pe tine insuti..
Fii sfantul si pacatosul, omul de afaceri si stripperul, bibliotecarul si tornada sexuala, nebunul cu inteligenta sclipitoare..
Surprinde, socheaza, descopera, ai curajul sa te reinventezi, sa iti traiesti cu adevarat viata, fii deschis noilor provocari si lasa aventura sa intre in viata ta.. Nu te speria de cararile straine, de drumurile nestrabatute, de visele prea mari, de riscuri si consecinte..
Cand a fost ultima data cand ai facut ceva pentru prima data?

Cel mai dulceeeeee....

Am adoptat un pui de gugustiuc si sunt happpyyyyy :))

Nu e cel mai dulce? Este este.. :X

Ganduri senine de toamna..

De ce sa impart adevarul meu cu tine? De ce sa te adun iar cu adevarul meu? De ce sa inmultesc adevarul meu cu minciuna ta? Si de ce sa accept mincinile adevarului tau? Inteleg perfect adevarul din minciuna ta.. dar voi fugi mereu de minciuna din adevarul tau...

Sincere masti de toamna..

Uneori mi-as dori sa-mi pot scoate inima din piept si sa-i pun intrebari.. sa o cert si sa-mi raspunda..

Uneori mi-ar placea sa deschid acea nenorocita de usa de care m-am apropriat mereu cu teama..

Uneori cred ca as fi in stare sa dau orice.. in schimbul acelui vis stupid care stiu ca nu ma va face niciodata fericita..

Uneori realizez ca sunt dependenta de tot ce tu nu-mi vei putea da vreodata..

Uneori as vrea sa-mi fumez fiecare amintire dureroasa iar fumul sa se imprastie si sa dispara...

Uneori mi-ar placea sa schimb lucrurile pe care le stiu cu cele pe care le ignor in fiecare zi...

Uneori simt ca e atat de greu sa fiu eu.. incat as prefera sa o iau de la capat si sa ma remodelez..

Uneori ma gandesc ca dezamagirile mele ar fi fost mai mici daca asteptarile mele nu ar fi fost asa mari..

Uneori as vrea sa ma opresc din gandit macar pentru 10 minute.. in care sa pot face ceea ce nu as fi facut daca gandeam...

Uneori mi-ar placea sa va fac pe voi toti sa realizati ca nu viata e o calatorie.. ci dragostea este.. Viata doar ne ofera cadrul pentru a ne indragosti..

Pentru ca am chef sa ocolesc..

Cum de nu mai vrei?
-Pur si simplu..
Nu mai vrei sa lupti deloc?
-Nu!
Nu mai vrei sa iubesti?
-Nu.
Nu mai vrei sa schimbi lumea?
-Nu.
Pai atunci ce vrei?
-Sa citesc...
Si renunti la tot ce ai vrut odata?
-Da.
Si renunti la tot ce ai fost odata?
-Da..
Si nu mai fugi?
-E timpul sa merg incet..
Si crezi ca e bine?
-E cel mai bine acum..
De ce?
-Pentru ca am chef sa ocolesc..
Si nu iti e frica?
-Mi-a fost vreodata?
Mereu ai fost puternica..
-Gresesti.. slabiciunile m-au facut asa..
Asta inseamna ca nu ai fost "tu"?
-Am fost eu atat cat am vrut sa fiu...
Si acum ce vei fi?
-Nu-ti spun..

Despre iubire si piedici..

V-ati gandit vreodata de cate ori ne traim iubirea gandindu-ne cum se vede de afara? Ne mascam sentimentele pentru ca slabiciunile noastre sa nu fie descoperite.. Ne innabusim initiativele pentru ca ne temem prea mult de dezamagiri.. Refuzam sa fim sinceri si deschisi fugind de reactii si barfe.. Ne dam nepasatori pentru a arata ca noi cadem mereu in picioare.. Ne razbunam pentru ca cei din jur sa ne perceapa ca fiind puternici..

Si pierdem.. si pierdem tot ce incercam sa cladim intre 4 pereti.. daca in afata lor farmecul dispare..

Cu toate astea stim ca aroma dragostei ne-a invaluit atat de tare.. incat sufletul danseaza asa cum nu a mai facut-o vreodata.. Ascundem asta desi suntem constienti ca ne trezim visand in fiecare diminetza si visam iubind in fiecare noapte..

Dar oare cum luptam pentru acea persoana care ne implineste si ne face fericiti? Din pacate luptam doar cu gandul si speranta, asteptand un miracol de undeva.. asteptand ca lucrurile sa se schimbe.. ca el sa inteleaga cu adevarat.. ca ea sa mai incerce o data.. ca el sa fie sincer iar.. ca ea sa nu mai suspine.. ca el sa lupte.. ca ea sa nu mai plece..

Oamenii renunta prea usor.. si apoi ajung sa isi regrete alegerile si neputintele, temerile si slabiciunile, orgoliul si asteptarea..
Ia-ti inima in dinti si saruta acele buze pe care le vrei doar pentru tine.. vorbeste sincer cu acel suflet care poate chiar pe tine te asteapta.. mangaie acel corp care vrei sa fie al tau pentru totdeuna..
Nu exista momentul potrivit.. exista clipa de acum.. mai tarziu poate fi prea tarziu..
Deschide-ti sufletul fara sa iti pese de oamenii din jurul tau..

Este inca furtuna..

Traim prezentul privind neincetat prin oglinda trecutului, framantati mereu de dorintele vestejite de atunci, de zambetele rapite cu interes meschin si saruturile conturate cu un suflet visator..
Ne imbratisam prezentul cu intrebari fierbinti si raspunsuri reci.. cu himere sclipitoare si realitati prafuite.. cu o pofta complicata si un dor uscat..
Mergem inainte cu privirea intoarsa incercand sa indreptam acest fir mult prea ondulat al trecutului.. incercand sa ascundem un alt drum care a aparut din senin si ne-a tulburat existenta.. incercand sa astupam o groapa adanca in care am alunecat, neavand atunci taria de a ne ridica prea usor.. incercand sa aducem lumina in locuri prea pustii si intunecate pentru noi.. incercand sa o luam de la capat, dar acelasi capat si sperand la o alta finalitate...

Poate ar trebui sa ne oprim.. poate ar trebui sa credem in acel motiv divin, pe care il vom cunoaste intr-o zi, datorita caruia oamenii din trecutul nostru nu au reusit sa ajunga in prezent.. datorita caruia un inceput promitator s-a transformat in amintire..
Poate ar trebui sa avem grija de prezentul nostru si sa-l ferim de valurile inca prea mari ale trecutului nostru... Este inca furtuna pe mare..

Paradis si bestii..

Intotdeauna am criticat barbatii, am aruncat cu acuze, i-am considerat nedrepti si insensibili, am blamat modul in care se comporta, i-am analizat fara simpatie, i-am caracterizat ca fiind copii cu arfe nemotivate, am scormonit cu pasiune dupa lipsuri si defecte si am atacat la randul meu cu falsa indiferenta..

Dar nu e vorba despre ei.. e vorba despre mine si alegerile mele.. Am stiut dintotdeuna cine ma iubeste dar am fugit.. am stiut cine ma intelege dar am plecat.. am stiut cine ma vrea dar nu am dat importanta.. am stiut cine mi-ar aduce luna de pe cer dar am refuzat.. am stiut cine mi-ar fi alaturi intotdeauna dar am respins.. am stiut cine m-ar fi putut face fericita si nu am acordat atentie..

Am alergat insa dupa oameni cu principii indoielnice, cu dorinte insipide si incolore, cu pasiuni zadarnice, cu multe usi ferecate, cu multe drumuri incalcite, cu obsesii de dimensiuni apreciabile, cu o multitudine de pretentii si ambitii prostesti.. Am cules din falsul Paradis oameni care ascund niste slabiciuni marcante in spatele unui caracter aparent puternic.. oameni care suspina dupa tandrete cu bratele inchise si reci..
Am ales deci iubiri complicate, brazdate de indoieli si construite cu incordare, dramatism si contraziceri..

Am ajuns la concluzia ca e gresit sa-i criticam pe cei pe care i-am lasat sa intre prea mult in vietile noastre, pe cei care au reusit sa ne reseteze componente importante ale sufletului.. pe cei care au mazgalit in locuri curate, pe cei care s-au ferit sa fie descoperiti.. pe cei care au plecat.. sau pe cei care au revenit..
Dar am putea in schimb sa ne criticam alegerile cu o asprime sincera care ne-am putea schimba viziunea despre dragoste si parteneri..

Sub lupa stiintei - dragostea dureaza 3-4 ani

Dragostea se datoreaza unui cocktail de substante chimice care ne invadeaza simturile.
Cel mai important rol in alegerea partenerului il constituie feromonii. Fermonii sunt substante chimice pe care un organism le produce pentru a atrage un altul. Acestia sunt mesagerii chimici ai dragostei care sunt eliberati de catre femeie si barbat in mod natural.

Atunci cand ne indragostim, partenerul ne atrage in asa natura incat ardem de dorinta de a face sex cu el. De ce? Simplu..
Nivelul mare de dopamina din creier (unul dintre principalii neurotransmitatori de la nivelul sistemului nervos) ridica si nivelul de testosteron, asadar dopamina inunda ariile cerebrale importante, antreneaza si fluxul de testosteron, declansand dorinta sexuala. Testosteronul este principalul hormon masculin, si se transforma in estradiol la femei.

Atunci cand iubim, stimulenti naturali precum dopamina si noradrenalina din creier sunt asociati cu euforia, adica energie, optimism si motivare afectiva. Pe masura ce ei cresc, nivelul serotoninei scade. Serotonina are un rol important in aparitia depresiei si a anxietatii. Cercetatorii sustin ca persoanele cu sindromul obsesiv-compulsiv au un dezechilibru de serotonina. Daca nivelul de serotonina scade.. asta inseamna ca creierul experimenteaza o senzatie de drogare, de aici rezultand toate acele sentimente irationale si gandirea obsesiva a indragostitului: se gandeste incontinuu la cel iubit, il urmareste, ii atinge lucruile etc. Din cauza unui nivel crescut de dopamina, persoana indragostita se simte foarte bine in pielea ei.

Cu timpul insa, toate senzatiile minunate generate de fenilamina se diminueaza. Corpul se obisnuieste cu senzatia de euforie si avem nevoie de o supradoza pt a simti euforia. In final corpul nu mai poate produce suficient euforizant. Daca senzatia nu mai poate fi produsa, atunci corpul elibereaza "drogul dragostei". Efectul fenilaminei dureaza 3-4 ani. Cand efectul dispare, partenerul isi pierde aura de perfectiune. Inevitabil relatia incepe sa se rupa..

Dupa despartire dopamina joaca un rol major in relatia chimica cu fostul partener. Cand 2 persoane se despart, sursa de dopamina este blocata. Fostii parteneri experimenteaza simptome identice cu sevrajul, ca dependentii de droguri.

Pentru cei care rezista, vestile bune sunt ca alte substante euforizante incep sa le invadeze creierul, substante care declanseaza o paleta diferita de sentimente. Acestea sunt: ocitocina, substanta atasamentului si endorfinele care reprezinta confortul fizic.

***

PS. Articolul nu este preluat de pe un site, ci este rezultatul unei mici analize :P

Trist..

Renuntam la un job, la o masina, la o opinie, la o vacanta, la o oja, la o pereche de cercei, la o camasa, la un mobil, la un drum, la o bucata de ciocolata, la o viziune, la un vis, la o carte, la o imagine, la copilarie, la un dar... la o iubire...
Ajungem sa renuntam chiar si la iubire.. chiar si la persoana de langa noi, la acele sentimente pe care preferam sa le innabusim decat sa le intelegem, la acele amintiri care ne-au unit si bucurat candva..
E trist.. pentru ca iubirea e mult mai mult decat orice mentiune de mai sus.. e mai greu de castigat, mai dificil de pastrat si e singura care te poate implini total..
Dar cati mai au astazi taria sa lupte pentru ea?

Tu esti?

Eu nu sunt mandra ca sunt om.. pentru ca omul raneste fara sa se ii uite inapoi, ucide fara sa ii pese, distruge fara sa se gandeasca la consecinte, loveste cu duritate si sterge zambete cu o rapiditate nemaivazuta... Omul zbrobeste visele celorlalti dupa ce si le distruge pe ale sale doar pentru ca nu are puterea sa lupte.. ruineaza castelul iubirii si pateaza toate sentimentele pure.. intoarce spatele persoanei care i-a daruit fara sa stea pe ganduri viata, dragostea, sufletul si increderea.. Omul inceteaza voit sa creada in miracole si se ascunde in spatele unui intreg costum de halloween.. costum fals, rece si trist.. Calca peste suflete simple si violeaza intimitati ca si cand ar fi dreptul sau.. Se crede stapan peste natura si fiinte ca si cum asa i-a fost menirea.. Loveste animale doar pentru ca ii stau in cale sau ii tulbura linistea.. Taie, rupe, sfarama fara sa creeze nimic in schimb.. Se multumeste cu un destin prafuit si traieste pentru a muri cu lumanare, desi toata viata a stat in umbra si sufletul i-a fost stins..

Nu, eu nu vreau sa fiu un om simplu.. care si-a trait viata dupa cum i-a fost data, care a acceptat mizerii si linguseli doar pentru ca nu vedea alta optiune.. Eu nu vreau doar sa fiu.. eu vreau sa fiu extraordinara! Vreau sa fac diferenta, vreau sa schimb realitatea, vreau sa cert mult si sa transform lumea si mai mult.. cat mai mult..

Si abia atunci... abia atunci voi fi mandra ca sunt om...


Michael Jackson ~ Heal the world
Asculta mai multe audio Muzica

Azi.. ca poate maine e prea tarziu..

......

Da, suntem ipocriti..
L-am numit rege si l-am iubit un timp... apoi l-am criticat cand nu a mai fost perfect in ochii nostri, l-am injunghiat de mii de ori cu acuze grave, am ras de modul in care a decazut, am crezut in minciuni denigratoare, i-am murdarit imaginea, i-am urmarit fiecare pas, fiecare suflu, fiecare durere.. si nu pentru a-l ajuta, ci pentru a-l blama si huli..
Iar acum.. cand nu mai este.. toti ii asculta muzica, toti cumpara cd-uri, toti tin discursuri marete, toti scriu despre el, toti plang, toti il regreta, toti il preamaresc si ii recunosc meritele..
Dar unde am fost cu totii cand traia? Ce muzica am ascultat pana acum cateva zile? Pe cine iubeam atunci? De cine radeam cand citeam aberatiile din ziare?
O lume de ipocriti.. Abia acum realizam ce om extraordinar a fost.. Prin melodiile lui a luptat impotriva crimelor, a distrugerii si a suferintei, incercand sa salveze lumea care ne inconjoara.. sa o salveze chiar de noi insine si rautatea noastra..

De multe ori prietenii m-au intrebat de ce intotdeuna am pus mai presus animalele decat oamenii.. Va spun acum.. pentru ca niciun animal nu ar face ce face omul.. niciun animal nu ar distruge atat de mult tot ce se afla in jurul lui.. Omul distruge pamantul, cerul, iubirea, puritatea, fiinta... Niciun animal nu ar putea sa aiba sufletul atat de negru..

Oamenii nu fac nimic atunci cand trebuie..
Cati poeti au atins apogeul carierei dupa ce au decedat?
Cator pictori le-a fost recunoascut talentul abia dupa ce au disparut din lumea asta rea?
Cati oameni mareti au fost apreciati dupa ce inima li s-a oprit?
Cate persoane iubesc cu adevarat abia dupa ce si-au pierdut definitiv jumatatea?
Cati dintre noi regretam lucruri pe care nu le-am facut la timp?
Cati oameni stiu cu adevarat sa aprecieze ceea ce au langa ei IN ACEST MOMENT si cati credeti ca vor regreta maine faptul ca nu au facut-o..?

Cuvinte prea mari... prea repede..

Nu cred in cuvinte mari.. ele necesita timp, obstacole, demonstratii si convingeri puternice.. E usor pentru voi sa aruncati un "te iubesc", un "nu vreau sa te pierd", un "esti viata mea"... E usor pentru voi sa va jucati cu niste cuvinte a caror sens probabil nici nu le cunoasteti.. datorita obisnuintei de a gusta cat mai multe bomboanele din varful tortului.. E usor pentru voi sa "iubiti" cu pasiune azi.. iar maine sa se aprinda focul in alta parte.. la fel de puternic si viu in aparenta..

Ma intreb.. oare aveti un mecanism diferit si mai multe inimi mereu disponibile pentru prospaturi.. sau e o strategie de a folosi cuvintele doar pentru a ajunge in paradisul de jos?

Fetelor..
Nu mai asteptati ca printul sa va aduca toata lumea la picioare.. si nu-l mai credeti cand va promite tot cerul, cu tot cu luna si stele..

Nu mai acceptati atat de usor cuvinte mari.. daca simtiti ca inca nu este fundatia suficient de puternica cat sa sustina diamantele din varf..

Nu va mai amagiti si nu ii mai cautati scuze.. pentru ca cel care te vrea cu adevarat.. nu te va lasa niciodata sa-i scapi, si o va face in asa fel incat tu sa fi sigura ca esti ceea ce isi doreste cel mai mult..

Eternul meu amant al noptii..

***
Si stau.. invelita in ganduri pline de lumina si noroi.. de mucegai si parfum.. de cadavre si petale.. de intuneric si roua.. de fantezie si pietre.. de amintiri si bestii..
*
Si stau.. rupand poze false si ude.. desfrunzite de sentimente ce au fost, nu doar o data, tulburate de dulcea betie a iluziilor..
*
Si stau.. stergand culorile unui basm tacut si rece, ambalat in dorinte vestejite si ploi...
*
Si plec, eternul meu amant al noptii.. Iti las un zambet fals si o floare de gheata pe scrisoarea plecarii.. S-o rupi, s-o tai si sa o arunci in focul ce niciodata nu-ti va arde in piept...
*
Cu drag..
Eterna ta amanta a zilei..
***

O alta lume..

Ce usor e sa-i criticam fara sa le descoperim realitatea, sa-i aratam cu degetul fara sa le analizam situatia, sa aruncam cu rosii in ei fara sa incercam sa-i intelegem, sa-i detestam fara sa le cunoastem motivele..
Homosexualitatea e un pacat, o boala, o tulburare, un dezechilibru hormonal, un conflict de identitate nerezolvat, un viciu, o alegere sau o consecinta? Cati au cautat raspunsul dintre cei care i-au pus la zid?

Unii oameni se nasc pur si simplu cu anumite caracteristici care sunt mai comune la homosexuali decât la ansamblul populaţiei. Un tânăr fără aceste trăsături va avea mai puţine şanse să devină homosexual, comparativ cu cineva care le are. Care sunt aceste trăsături? De pildă, o fire sensibilă, o înclinaţie foarte creativă, un anumit simţ estetic. Aceste caracteristici il fac pe baiat sa fie diferit.. El este timid şi nu se simte în largul lui alături ce tovarăşii lui "duri". Simte că nu e suficient de bărbat, are sentimentul că nu se ridică la nivelul lumii bărbaţilor. Aceasta constiinta apare in general in urma unei respingeri a tatalui si a unei dependente de mama. Pentru a dobândi o siguranţă interioară în relaţie cu identitatea sexuală proprie, un băiat are nevoie să se detaşeze de legăturile sale strânse cu mama lui, undeva între vârsta de 9 luni şi cinci ani, şi să se identifice cu tatăl. Prin familiaritate cu tatăl lui şi simţind că "sunt ca tati şi vreau să fiu ca el când voi fi mare", băiatul poate căpăta acces la propria masculinitate, se poate familiariza cu ea şi poate învăţa să o accepte ca normală. Dacă această identificare eşuează, atunci băiatul se poate retrage, simţindu-se rănit şi respins.
Urmarea consta in retragerea intr-un grup de fete, care il accepta si admira pentru calitatile sale aparte. În mod fatal, el adoptă o viziune feminină asupra lumii. Distanta dintre el şi lumea bărbaţilor creşte şi se adânceşte, iar sentimentul că fetele sunt de sexul lor şi că băieţii sunt de sex opus creşte. Atât timp cât homosexualii îi percep pe ceilalţi bărbaţi ca aparţinând sexului opus, ei identificându-se cu femeile, ei vor rămâne atraşi de "opusul" lor. Dată fiind o insuficientă masculinitate în ei înşişi, sunt atraşi de ceea ce cred ei că i-ar putea face să se simtă masculini şi deplini. Un băiat cu sentimente heterosexuale caută femininul pentru că îl percepe ca pe ceva misterios. Un băiat cu sentimente homosexuale doreşte masculinitatea din acelaşi motiv: i se pare misterioasă. (Feminitatea îi este deja cunoscută.) Noi nu ne îndrăgostim de ceva cu care suntem obişnuiţi. Excitaţia erotică este generată de misterios, de acel "altceva" şi de lipsa de familiaritate. Un băiat cu sentimente homosexuale doreşte masculinitatea altuia pentru că nu este familiarizat cu propria masculinitate.

Homosexualitatea nu este deci o opţiune- ei nu aleg sa fie astfel, ci e o consecinţă- o consecinţă neintenţionată a unui lung şir de alegeri mai mult sau mai putin conştiente.
Nu-l poţi acuza pe un băiat care fuge de acei băieţi pe care îi percepe ca fiind periculoşi, preferând mai degrabă companie fetelor, unde se simte acceptat şi în siguranţă.
Nu-l poţi acuza pe un băiat care se retrage sau isi respinge tatal rece, dur sau dezinteresat.
Nu-l poţi acuza pe un băiat că îşi exprimă simţul său artistic şi sensibil, respingând ceea ce lui i se pare a fi jocuri dure, nefamiliare sau dificile ale unor băieţi.
De fapt, el doar încearcă să se protejeze, să se simtă în siguranţă, să fie el însuşi, atât cât poate.
Odata ajuns in acest punct va crede ca nu mai exista cale de intoarcere..

Homosexualitatea poate fi insa tratata prin terapie. Aceasta tarapie consta in desfasurarea unor activitati prin care sa-si poata redescoperi masculinitatea.
Daca societatea doreste heterosexualitate deplina.. atunci de ce nu isi dezvolta aceasta latura prin promovarea idealului de vindecare? Prea dificil, nu? Mai bine aruncam cu rosii, ca poate isi schimba orientarea sexuala din teama sau rusine..

Informatiile de baza sunt de pe site-ul http://www.homosexualitate.ro/

Eu rad :D

Eu rad cand e bine.. pentru ca e bine... si rad si cand e rau.. pentru ca stiu ca urmeaza sa fie bine..

De ce sa fiu trista daca ploua sau ninge? Eu ies afara si ma bucur de stropi si fulgi...
De ce sa fiu ingandurata ca niciodata nu termin nimic la timp? Eu rad ca e fun sa ai o viata pe fuga..
De ce sa regret fapte din trecut? Eu rad cand ma impiedic de amintiri..

De ce sa ma supar ca oamenii ma catalogheaza fara sa ma cunoasca? Eu ma amuz mereu de noua mea eticheta..
De ce sa ma deranjeze criticile? Eu rad ca nu trec neobservata pe unde merg..
De ce sa stau suparata din cauza unui lucru pe care oricum nu pot sa-l schimb? Eu rad si incerc macar sa-l invelesc in ceva frumos..

Orice ar fi.. eu rad..

Arta si mizerie..

Politica.. arta si mizerie.. dulcegarii si hoti.. Asta spunem cu totii,nu? Usor de zis.. simplu de gandit.. lejer de criticat..

DAR are oare cineva cu adevarat o cultura politica bine inchegata ca sa isi permita sa comenteze, sa evalueze, sa decida, sa ALEAGA reprezentanti pentru popor? Stie cineva care este mecanismul politicii, care sunt bazele, cum functioneaza, care ii este structura, care sunt resursele, responsabilitatile si functiile, scopurile si mijloacele, problemele si solutiile, conflictele si cauzele si mai ales IMPORTANTA pe care o are politica in conducerea destinelor noastre?? Enigma totala si ceatza groasa...

Dupa ce criterii ne alegem guvernantii? In principiu dupa calitatile lor morale, nu'i asa? (pe langa fizic, interes si ales la nimereala)
GRESIT!
Un bun lider politic se alege dupa virtutea civica si nu cea morala. Realizarea de sine si perfectiune individuala (virtutea morala) nu are a face cu capacitatea unui individ de a conduce o societate(virtute civica). Imaginea politicienilor e construita pe un fundament religios si moral, pe carnati oferiti gratis in parc, pe un concert de muzica usoara sau pe o floare pusa pe ici pe colo.. Mi se pare doar mie.. sau de aici nu prea reies calitatile politice?
Oare cand mergem la interviu ne intreaba daca am facut fapte bune, daca am mers la biserica si daca am tinut post? Sau ne intreaba daca avem cunostintele si abilitatile necesare pentru a ocupa postul pe care il dorim?!?! Nu stiu de ce tind spre ultima varianta..

Avem puterea de a schimba ceva... intr-o singura zi.. si nu facem nimic!
A cui e deci vina? A noastra si a lipsei de cunostinte.. a indiferentei fata de tara, politica si guvernanti.. Nu avem incredere in sistem si ne invelim in idei preconcepute cusute pe o plasa de incultura. Singura solutie ar fi sa se adauge in programa scolara a invatamantului liceal studierea politicii macar ca baza conceptuala.. Ca sa stim si noi cum merg lucrurile cu adevarat prin tara si ca sa putem lua decizii sustinute de o baza cognitiva si in urma unui proces de intelegere si analiza.

Dar cum acest lucru nu se va intampla prea curand.. preferam sa nu ne implicam, sa nu mergem la vot, sa nu participam activ la activitatile politica, dar in schimb sa ne dam destepti si interesanti cand aflam rezultatele alegerilor..
Nu mai aruncati noroiul la altul in curte ca ne reprezinta EBA sau Becali.. pentru ca vina e a mea, a ta si a tuturor celor care NU au votat pe ALTCINEVA!

Nu accept..

Sadesc in fiecare zi cu gratie si migala flori rafinate in gradina sufletului meu.. le ud cu principii si adevar.. zmulg buruiana contradictiilor si a temerilor.. le stropesc cu razele de fericire si incredere.. si le protejez pe timp de furtuna cu vise tonice si aromate...

Prin urmare...
Nu accept bocanci murdari de falsuri si noroi langa flori firave si curate..
Nu accept suflete costumate si minti cufundate in regrete..
Nu-mi las florile ravasite de iluzii si imagini confuze...
Nu accept masti vulgare cusute cu fir de magie fina..
Nu accept haos ordonat si slabiciuni pictate cu talent..
Nu accept cioburi de oglinzi aduse de iubiri trecute..
Nu accept inimi desfrunzite si inghetate de prea multe contradictii..
Nu accept priviri dulci de poveste care ascund pornografii interioare..
Nu accept sa-mi stingeti torta cu lacrimi apuse si praf..
Nu accept sa imi impletiti culorile cu resturile voastre din sertarul negru..
Nu accept sa imi plantati intrebari fara gust si nici sa aruncati raspunsurile pe o plasa veche de paianjen..
Nu accept pasii vostri greoi si reci.. pe potecile mele brodate cu vise si secrete albe..

Deci intrarea nu este libera.. biletele se gasesc DOAR coborand in adancuri de lumini si nu urcand pe culmi de aroganta..

Zbor de suflet in gol...

Oare e posibil sa iubesti un om care nu te poate face fericit/a niciodata? E posibil sa iti creionezi obsesiv toata viata.. alaturi de un El sau o EA.. care iti va oferi doar frimituri de placere amestecate cu pasiune amara? Doar un amalgam de lacrimi si zbateri.. inchise intr-o carcasa aparenta a iubirii... ?

Cat timp poti imbratisa gheata, pastrandu-ti focul interior?
Cand te vei satura de iluzia flamanda a unei iubiri dureroase?
Unde iti vei ingropa furiile si dorintele vestejite de atata asteptare?
Cand iti vei hrani mintea cu realitatea sufletului stins de langa tine?

Hai sa deschidem ochii sufletului pentru a-i goni pe cei care ne iubesc distrugandu-ne.. si ne distrug iubindu-ne..

un El.. si o EA...

Este curios cum iti poti da seama extrem de usor daca un cuplu este la inceputul relatiei sau deja cara impreuna niste ani buni in spate..

Un EL si o EA la metrou.. ochi lucitori si vii.. priviri ce se intersecteaza incontinuu.. intorsi total unul spre celalalt.. atingeri usoare de protectie.. el ii mangaie timid fata, aranjandu-i o suvita rebela.. ea ii curata camasa de scame.. zambete dulci aruncate catre partener.. un mic sarut pe frunte.. caldura, dorinta, stralucire..

Alt EL si o alta EA la metrou.. 2 perechi de ochi stinsi, ea agatata mecanic de el.. el privind doar in dreapta.. ea usor spre stanga.. cateva vorbe aruncate din plictiseala.. un "ce facem diseara".. un "hai ma lasa'ma in pace".. o privire catre fundul tipei de langa.. apoi o scanare a acesteia din cap pana in picioare, cu accente evidente pe sani.. indiferenta, raceala, rutina, plictis...

Oare de ce oamenii care s-au iubit odata cu pasiune si sinceritate, ajung dupa un timp sa se sature unul de altul? De ce cu fiecare an se stinge tot mai mult iubirea si se aprinde tot mai mult rutina si plictiseala? E trist...

A Man's Life

Deci.. ce facem?

Ce fac eu? Construiesc..
Construiesc poduri care ajung pana la tine in fiecare zi.. unele mai colorate, altele mai sterse.. unele mai reci, altele mai fierbinti.. desi nu stiu daca le voi putea trece vreodata...
Ce faci tu? Sculptezi..
Iti sculptezi visele timid, iti modelezi sentimentele dupa propria ta stare si creionezi o dragoste care nu stii daca are un viitor...
Ce facem noi? Sex...
Mintile noastre fac sex salbatic in fiecare seara, sufletele noastre fac sex pasional la lumina sperantei, iar trupurile noastre.. asteapta...
...deci?

In cautarea lumii trecute..

Stii ce mi se pare tragic si al naibii de regretabil?
Faptul ca atunci cand aveam 1o ani.. credeam cu tarie in Mos Craciun, in dragostea adevarata descrisa in cartile cu povesti.. credeam cu tarie in minunile datorate unei credinte puternice, in pildele din Biblie si in existenta unei lumi pure ce poate depasi orice imaginatie...

Dar cu timpul lumea mea simpla, croita din vise, sperante si credinta s-a naruit ingrijorator de repede, s-a destramat in mod misterios si ilegal, in locul ei ridicandu-se o lume absurda si complicata... unde straluceste doar soarele rece al ratiunii.. unde florile sunt conturate cu migala si dovezi intemeiarete.. unde norii sunt impletiti cu logica si rationamente..

Ma simt incercuita de argumente si concluzii care imi spulbera fara mila orice paleta fermecata de culori.. ma simt prinsa intre zidurile unei lumi insipide si incolore.. unde ceatza justificarilor si teoriilor domneste intr-o banala si fermecatoare aparenta..

Citatul zilei ;)

“Sarutul este o cerere facuta la etajul doi, pentru a afla daca etajul unu este liber.”

(Alphonse Karr)

Am obosit in pauza..

Prea mult timp am fost in pauza de mine.. in pauza de tot ce am reprezentat eu candva.. din dorinta de a ma reconstrui, de a ma reconcepe, de a remodela fiecare suvita creatza a personalitatii mele.. Mi-am reorganizat componentele sufletului.. mi-am remediat aparent toate fisurile interioare.. mi-am aranjat dorintele in sertarase, pe culori... mi-am ordonat visele in functie de marime si grosime... mi-am ingropat placerile-mi caracteristice pentru a zidi altele noi.. mi-am incuiat esenta pentru a da frau liber unei sensibilati bolnaviciase..

Si.. am obosit...

Am obosit sa lupt impotriva unei etichete false, puse de fiecare data de alte persoane, in alt context, avand acelasi rezultat..
Am obosit sa ma pierd in vise pe care nu le mai pot controla..
Am obosit sa ma las afectata de fiecare lucru marunt si nesemnificativ din jurul meu..
Am obosit sa ma prefac ca nu stiu ce gandesti.. doar pentru a fi diplomata..
Am obosit sa tac si sa inteleg, desi ar fi fost multe de spus si multe de aratat..

Am obosit sa iert oameni pe care inainte i-as fi calcat in picioare cu cea mai mare asprime..
Am obosit sa fiu o carte perfecta in ochii tuturor.. dar tot fara continut in ochii lui..
Am obosit sa fug de tot ce m-a ranit odata...
Am obosit sa ocolesc toate lucrurile peste care inainte treceam cu scarba..
Am obosit sa fiu asa cum as fi vrut mereu sa fiu...
Am obosit sa fiu in.. pauza de mine..

Vreau haosul meu inapoi.. vreau dezordinea mea stralucitoare.. vreau imaturitatea mea senina.. vreau inconstinta mea imaculata... vreau superficialitatea mea enervanta... vreau impulsivitatea mea de jungla... vreau zapacenia mea fardata cu rosu si galben..

Un fel de.. azi n'am chef deloc.. Un fel de fite cu sirop..

Un fel de azi n-am chef de tine
Un fel de azi vreau altceva..
Un fel de fite in vitrine..
Un fel de chef de-a te uita..

Un fel de tine fara mine..
Un fel de nu vei rezista...
Un fel de asa'i cel mai bine..
Un fel de.. uita-ma.. de vei putea..

Bine ca a apus soarele.. :)) Partea 2.

Ei bine.. nu m-am trezit zambind ci injurand alarma de la telefon.. X-(
Si nup.. nu am stralucit mai tare decat soarele.. pentru ca nici macar nu a fost soare :((
Nu ti-am trimis mesaj dulce de diminetza pentru ca nu am avut chef..
Nu m-am imbracat in galben si verde, ci in negru si alb :)) Si nici nu mi-am cumparat flori ca nu am avut timp..
Mi-am daruit insa o pereche de cercei ciudati :)) Desi nu la asta ma refeream in postul anterior :))
Nu am sarutat un baiat dragutz, pentru am intalnit doar cocalari.. :(
Nu am facut dragoste pe melodia Blero - Sexy Moves, ci sex pe Cylsound - Get Drill And Work
Nup, nu am fost fericita azi.. ci stresata si fara chef.. :/
Dar maineeeeeeee.... o sa fie diferit :)))

Soarele rasare pentru mine.. partea 1.

Vreau sa ma trezesc maine diminetza cu un zambet larg imprimat pe fata mea..

Vreau sa stralucesc mai tare decat soarele... si toti sa observe asta...
Vreau sa iti trimit cel mai dulce mesaj pe care ti l-am trimis vreodata..
Vreau sa ma imbrac in verde si galben si sa imi cumpar flori.. Eu mie.. Cum de ce? Pentru ca nu am facut asta niciodata..

Vreau sa-mi daruiesc maine tot ce astept sa-mi daruiasca altii..
Vreau sa sarut un baiat dragutz.. si apoi sa ma ierti pentru asta..
Vreau sa fac dragoste cu tine pe melodia Blero - Sexy Moves..
Vreau sa fiu fericita, dar pentru prima data vreau sa nu fi tu motivul principal.. ci eu..
Vreau sa ma trezesc maine dimineatza cu un zambet larg imprimat pe sufletul meu...

...mL iO sV sE...

Imi e dor de tine..
Si cu cat imi e mai dor de tine.. cu atat ies mai mult cu alti baieti..
Cu cat ies mai mult cu alti baieti.. cu atat realizez mai mult ca te vreau pe tine..
Cu cat te vreau mai mult pe tine.. cu atat incerc sa te uit mai repede..
Cu cat incerc sa te uit mai repede.. cu atat ma gandesc mai mult la noi2..
Cu cat ma gandesc mai mult la noi2.. cu atat imi vine sa risc totul si sa te urmez...
Cu cat imi vine mai mult sa risc.. cu atat ma tem mai mult sa nu fac o greseala..
Cu cat ma tem mai mult.. cu atat iubesc mai putin...
...but still miss ya...

Intrebari pentru suflet.. intrebari pentru mine.. intrebari pentru tine...

Cat de mult conteaza dragostea in viata ta si cat de departe ai merge pentru a o proteja?
Oare chiar merita iubirea atatea sacrificii din partea noastra, atatea principii de multe ori sifonate de sentimente, atatea sperante goale si atata incredere orbitoare?
Cat de mult ai fi capabil sa risti pentru cel/ cea care ti-a aprins toate luminile sufletului?
Daca jumatatea ta ar fi foarte departe de tine.. ai lasa in urma prietenii, familia, cariera, amintirile, cunoscutii, valorile, traditiile... pentru a fi alaturi de persoana iubita?
Ai putea sa o iei de la capat.. doar pentru niste sentimente pentru care ai garantia astazi.. insa nu si peste un an?
Oare ar fi o decizie gresita?
Dar oare ce e mai rau.. sa ai ocazia asta si sa o ratezi, ramanand doar cu intrebarea "cum ar fi fost daca" sau sa risti totul, constient fiind de toate consecintele acestei decizii?
Dar oare e mai bine.. sa faci sacrificii in speranta ca va fi o poveste de basm cu final fericit.. sau sa iti eliberezi inima de o dragoste "imposibila"?

Si totusi... cum poti calcula aceasta ecuatie intortocheata.. cu atatea necunoscute... ca sa ajungi la rezultatul corect?
Si totusi... cum poti reface puzzelul vietii tale, in conditiile in care lipsesc cateva piese esentiale... dar cautandu-le pe cele care nu sunt.. poti risca sa le ratacesti pe cele pe care le ai?

Aripi noi...

Niciodata nu am crezut ca imi poate lua atat de mult timp sa inchid o nenorocita de usa..
Niciodata nu am crezut ca se vor deschide ataaaat de multe usi dupa aceea...
Niciodata nu am crezut ca tu si tu si tu si voi toti.. veti aparea iar.. toti pe cate un cal alb cu aripi pana la cer..
Niciodata nu am crezut mai mult ca acum in miracole..
Niciodata nu am vazut mai bine ca acum cati fluturi omoram.. chinuindu-ma sa salvez un singur fluture bolnav..
Niciodata nu am crezut mai mult ca acum ca soarele rasare pentru mine.. si doar pentru mine... si ca noaptea imi sopteste povesti.. mie.. doar mie..
Niciodata nu am crezut ca poate fi atat de usor sa zambesti cu sufletul...
Niciodata nu am vrut mai mult ca acum sa las ploaia sa sterga urmele pasilor mei... pentru ca tu.. sa te pierzi cautandu-ma si sa nu ma mai gasesti niciodata..

Doar pentru noi...

***Astazi nu ai voie sa te uiti inapoi, orice ai lasat in urma.. nu-i timp de regrete si framantari...

***Astazi nu te poti supara pe fluturii care nu te asculta.. ei au rolul lor sa iti macine ratiunea si sa te faca sa vibrezi cand te astepti mai putin...

***Astazi poti fi un curcubeu.. te poti colora cu fericire, te poti picta cu sperante, te poti sculpta cu zambete si flori..

***Astazi priveste-te in oglinda atenta, pentru a descoperi printesa din tine.. Fii printesa in fiecare moment.. canta si danseaza ca o printesa, gandeste ca o printesa si cel mai important.. iubeste ca o printesa..

***Astazi poti visa si poti culege optimism din cer.. poti impleti raze de iubire si poti alunga toate umbrele nesigurantei..

***Astazi trebuie sa fi femeie si copil in aceeasi sticluta de parfum...

!!! Si nu uita.. toate astea le poti face incepand de astazi.. in fiecare zi !!!

Din noi....

Mi-am dorit o viata plina de rasarituri.. cu tine... dar a venit vremea ultimului apus... Tinandu-ne fals si tandru de mana, privind in dulcea departare cum se stingeau culorile.. intai din noi apoi din cer... si ne sarutam sub cerul negru.. intai din mine, apoi din tine... iar barba ta pentru prima data ma zgaria... ochii mei pentru prima data te intepau... zambetul pentru prima data disparea.. intai din tine, apoi din mine...

Dă-mi ochii tăi iubite..

....căci astăzi vreau să plâng
aşa cum n-am mai plâns de multă vreme...
Acoperă-mi tristeţea cu frunzele din crâng,
ce ne-au fost pat în nopţile supreme...

Adio îţi spun şi te pierd prin cuvinte lãsând o silabã sã moarã încet...
Adun cea rãmas din prea vechi jurãminte şi-nchid în uitare al nostru secret...

(Mariana Eftimie Kabbout)

Mister right

Se zice ca trebuie sa iubim baiatul care ne spune ca suntem frumoase, nu sexy... care ne suna inapoi atunci cand i-am inchis telefonul in nas... care sta treaz doar ca sa ne priveasca dormind... care ne saruta pe frunte... care vrea sa ne arate lumii chiar daca nu suntem aranjate...
Ar trebui sa iubim baiatul caruia ii este indiferent daca pe parcursul anilor ne-am ingrasat sau am slabit... care in prezenta prietenilor ne ia de mana si ne ocroteste... care ne spune mereu cat de norocos este ca ne-a intalnit... care ne citeste din priviri atunci cand suntem triste sau fericite... care ar fi capabil sa faca sacrificii pentru noi... care ar veni la noi la 3 dimineta daca l-am suna... Ar trebui sa iubim baiatul care ne iarta atunci cand gresim si care ne sprijna atunci cand avem nevoie... care ne prinde atunci cand cadem si care si-ar rupe o aripa si ne-ar oferi-o noua, daca noi le-am pierde pe ale noastre... care ne-ar spune ca nu trebuie sa schimbam nimic, ca suntem perfecte asa cum suntem... cu calitatile si defectele noastre..

Dar noi... il iubim de fapt pe cel care ne complimenteaza doar fizicul... care face pe orgoliosul atunci cand ne certam... care ne tine in brate doar pana adoarme... care stramba din nas daca ne vede in adidasi si ne spune sa ne luam pantofii cu toc atunci cand iesim cu prietenii... care isi schimba radical comportmanetul in public...
Il iubim pe cel care ne critica... care ne spune ca trebuie sa mai slabim putin/ sa ne mai ingrasam/ sa ne indreptam parul/ sa ne vopsim... care ne-ar raspunde suparat la 3 dimineata pentru ca l-am trezit din somn... care nu simte atunci cand avem nevoie de el... care nu ne citeste gandurile si nu ne cunoaste sufletul, dar care ne stie fiecare particica din trup...
Il iubim pe cel care nu ne-ar oferi luna.. nici stelele... si poate nici macar stralucirea lor... dar care asteptata de la noi si cerul si pamantul...
Ne indragostim de cel pentru care trebuie sa luptam incontinuu... pentru care nu vom fi niciodata perfecte... pentru care nu vom fi frumoase dimineata... pentru care nu vom fi speciale indiferent de calitatile si defectele noastre..

Despre nimic si vise stinse...

Astazi ascult furtuna rece a gandurilor mele raspandite in neant... daram templul mintii cu furculita plina de noroi... schitez valurile vietii si apoi sterg cu guma petele de rosu si gri... sarut aripile de plumb care m-au ajutat sa nu zbor.. si redefinesc speranta ascunsa in sufletul meu plapand.. Conturez o realitate fada si eliberez furiile din temnita iubirii...
Mazgalesc norii albi din oceanul dezamagirii si calc fara mila adierea tristelor mele dorinte apuse...

...Dar intr-o zi voi sparge oglinda amintirilor stinse si voi broda cioburile pe o panza noua ... voi construi peste ruinele castelului de vise...voi decupa fericirea din cartile cu povesti si voi asambla plina de extaz piesele unui univers maret...

Fap parte din.... :(:(:(

Fac parte din cei care au jucat "De-a v-ati ascunselea", "Leapsa", "Ratele si Vanatorii", "Tara, Tara! Vrem ostasi", "Pac Pac", "Hotii si Vardistii", unu din cei care au strigat "Un', doi, trei la perete stai" sau "Cat e ceasu' Imparate?" unu din cei care au folosit telefoanele cu fise, dar printre primii care au vazut desene animate color sau care au renuntat la casete audio si le-au inlocuit cu cd-uri.

Fac parte din cei care au vazut "Beverly Hills 90210", "Melrose Place", "Twin Peaks", "Dallas", "Santa Barbara", "Caracatita" sau "Salvati de Clopotel", ... si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Fac parte din cei care nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sau strigam sa iesim afarai, unu' din cei care nu aveam Playstation 1, 2, 3 sau X-Box, ci aveam Nintendo sau Terminator pe televizor sau jocuri Tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete, filme sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".

Fac parte din cei care inca au mai "cerut prietenia" , care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care au completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Fac parte din cei care au ascultat si Metallica si Scorpions, si Ace of Base si Duran Duran, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Spice Girls,si New Kids On The Block si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansau!

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Fac parte din cei care au auzit cum s-a tras la Revolutie, care au fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, care au ras la bancuri cu Bula, cei care mai tin minte emisiunea "Feriti-va de magarus", "Ba da,Ba nu" sau "Tip-Top-Minitop".

Daca citesti , zambesti , si ai cazut macar un pic pe ganduri , inseamna ca esti de-al nostru!

Ufff... :(:(:(
sursa: http://ro.netlog.com/StrangVise/extra

Lumina ce aluneca pe flori...

Sunt momente in viata, in care oricum ti-ar sta corpul, sufletul e in genunchi...

Exista infrangeri care nu coboara.. ci inalta.. Renuntand la tine nu fac decat sa ma inalt pe mine..

Oricarei femei ii place sa dea impresia ca-si ascunde ghiarele, ca sa-i convinga pe ceilalati ca le are..

Femeile creeaza prin iubire.. barbatii prin imaginatie..

Orice femeie e regina din clipa in care incepe sa iubeasca un barbat..

Barbatii sunt ca niste copii.. plini de mandrie prosteasca...

Femeile sunt creaturi menite sa fie iubite.. nu intelese..

Barbatii uita tot... femeile isi amintesc tot..

O femeie poate trai fara oxigen.. fara tandrete insa nu...

Femeia iarta pe care care incearca sa o seduca.. dar niciodata pe cel care rateaza ocazia atunci cand i se ofera..

Barbatii sunt mari in promisiuni... dar in iubire mici...

Sursa: http://www.intelepciune.ro/

Iubirea.. las-o libera..

Dar cum? Cum sa o lasi libera cand tot ce iti doresti e sa fie a ta.. a voastra.. universul vostru si doar al vostru..
Cum sa o lasi libera cand tot ce vrei e sa o aperi.. sa o aperi de oamenii care vor sa ti-o rapeasca, de timpul care vrea sa ti-o imprastie.. de neincrederea sufletului tau care ti-o poate decolora..
Cum sa o lasi libera cand tu nu stii cum sa ii limitezi granitele mai mult sau poate chiar sa o inchizi intr-un loc unde nu poate patrunde nimeni... sa o ascunzi de ochii rai ai vietii care ti-o poate fura fara motiv...
Iubirea lasata libera.. nu se va intoarce intoarce decat in povestile cu zane si printi... De ce? Pentru ca tu nu ai simtit ca ai avut-o.. iar ea nu a simtit ca ai dorit-o indeajuns...
Iubeste.. si protejeaza ce iubesti.. pentru ca se poate pierde atat de usor...

Mi-am adus aminte de mine...

...dupa mult timp.. a trecut mult timp pe langa mine.. au trecut multi oameni, multe pareri.. multe iubiri.. multe greseli... niciun regret...
Ma intreb cine sunt cu adevarat.. m-am mintit de atat de multe ori.. incat am uitat sa fiu eu..
Ma intreb ce-mi doresc cu adevarat.. insa nu pot desparti fantezia de realitate.. visul de adevar.. minciuna de existenta obiectiva...
Ma intreb de ce nu lupt pentru ce imi doresc... toata viata am iubit si am fugit.. am suferit si m-am ascuns.. am sperat, dar nu am aratat.. m-am razbunat ca dovada a iubirii... am inselat ca dovada a furiei.. am atacat ca dovada a slabiciunii... m-am aparat ca dovada a nesigurantei.. am urat.. tot ca dovada a iubirii...

Uneori e mai bine sa fugi.. daca ceea ce iti doresti te raneste.. Dar daca te raneste.. atunci de ce iti doresti asta? Imi e greu sa lupt.. imi e greu sa cer daca nu mi se da totul de la inceput.. imi e greu sa ma las salvata si sa salvez...
...imi e greu sa recunosc ca esti... sa-ti arat ca sunt..

4 u...

Te urasc pentru ca e singurul meu mod de a iubi...

You change the words.. but still it's the same song...

Every time that I walk out the door,
I tell myself I won't take it no more..

There’s a part of me won't let you go,
I keep saying yes when my heart is saying no..


Me and my heart we got issues,
Don’t know if I should hate you or miss you...
Damn, I wish that I could resist you,
Can't decide if I should leave you or kiss you...

I keep building the walls round my heart,
But then I see you, and it all falls apart...




THE SATURDAYS - ISSUES
Asculta mai multe audio Muzica »

Nu inteleg..

Nu inteleg de ce inca ma afecteaza trairile tale dezordonate, actiunile tale isterice, placerile tale stupide, iubirile tale mincinoase, trucurile tale diabetice, gandurile tale desirate, sufletul tau umbrit, luminitele topite din ochii tai, indiferenta ta ranita si pasiunea ta uscata...



Nu inteleg de ce inca ma mai afecteaza intregul tau univers dezmembrat si gol... cand eu radiez intr-o lume pe care tu nu ai putea-o intelege niciodata. Dar te-ai gandit vreodata de ce eu sunt aici si tu atat de departe? Pentru ca eu nu mi-am vandut sufletul pe nimicuri, din simpla teama de a nu-l vedea zdrobit.. Pentru ca eu am stiut sa vreau..pentru ca eu am vrut sa pot.. pentru ca eu n-am uitat sa simt..